Bună ziua, sunt Dinu Patriciu. M-a căutat cineva?

Potrivit raportului Moody’s, intrarea în insolvenţă a Hidroelectrica influenţează negativ situaţia financiară a Guvernului şi implicit profitul de credit al României, deoarece creşte probabilitatea plăţii datoriilor companiei de la bugetul de stat şi întârzie privatizarea sa. În realitate, însă, lucrurile sunt mai simple şi fac parte dintr-un joc de culise care a început în urmă cu mulţi ani şi ai cărui beneficiari îşi scot „pârleala” conform Principiului Dominoului.

Evident, intrarea în insolvenţă a Hidroelectrica pare neaşteptată şi mulţi analişti consideră că ea crează un precedent. Şi totuşi, oare precedentul nu a fost deja creat, dar nu acum, ci în urmă cu vreo 15 ani? Să recapitulăm: De ani buni se discută în mass-media despre dosarele „băieţilor deştepţi”, iar rapoartele oficiale arată că mereu aceştia au vândut proprietăţi sub preţul pieţei. În 1997, înainte de privatizare, „mamutul industrial” Petromidia avea datorii de aproape 600 de milioane de dolari, drept şi prin urmare a fost „băgat în conservare”. Trei ani mai târziu, a apărut din spuma mării Dinu Patriciu, care a cumpărat societatea contra sumei de 50 de milioane de dolari, preluându-i şi datoriile, pe care însă nu le-a plătit, ci le-a pasat mai departe, în momentul în care, ulterior, a vândut „coşmelia”. Încă din acele vremuri, dăinuie o întrebare firească, al cărei răspuns întârzie: De ce FMI a făcut presiuni pentru închiderea Petromidia?

Şi iată cum istoria se repetă… Hidroelectrica reprezintă unul dintre cei mai importanţi investitori din industria românească, dar care a alunecat în derizoriu odată cu apariţia ştirii referitoare la intrarea în insolvenţă. În mod logic, indiferent de noile presiuni venite din partea FMI, a vinde o asemenea companie înseamnă o bătaie de joc la adresa economiei naţionale. Numai că, aşa cum se întâmplă de fiecare dată, câinii latră iar ursu’ merge… „Băieţii deştepţi” stau la pândă, deşi deocamdată identităţile lor par învăluite în mister. Sunt, însă, mereu aceeaşi, chiar dacă uneori poartă masca unor companii – fantomă şi nu peste mult timp vor lovi din nou. Este inutil să mai adaug şi că instituţiile statului nu vor interveni, sau o vor face „de ochii soacrei”, pentru că niciodată asemenea tranzacţii nu s-au făcut fără comisioane babane, unde mai pui că toate forţele de pe eşicherul politic (aflate la putere dar şi în opoziţie) au fost şi ele satisfăcute, pentru că, deh, o mână spală pe cealaltă.

Andrei Dicu

Author Description

romaniapress

No comments yet.

Join the Conversation