Ce mai face Pavel Todoran, coada de topor a PSD?

Oricum, pentru nimeni nu mai era de mirare că România ajunsese „ţara tuturor posibilităţilor” .

Dar să revenim la oile noastre. După ce Miron Mitrea se integrează rapid în PDSR, urma ca frâiele CNSLR-FRĂŢIA să le predea, conform tradiţiei, unui om de încredere, blajin şi obedient, pentru ca Mitrea, împreună cu armata PDSR, să se poată lupta în linişte cu „Convenţia Democrată”, structurată pe osatura partidelor istorice, duşmanul de moarte al lui Ion Iliescu.

La Congresul CNSLR-FRĂŢIA, prin vot majoritar, se alege noul şef al Confederaţiei, în persoana lui Pavel Todoran. Deşi, chipurile, alegerea noii conduceri se declară democratică , în sala de şedinţă a Congresului circulau, din mână în mână, printre delegaţi, fluturaşi cu numele celor care urmau să devină conducătorii Confederaţiei.

Ce of, ce dor, ce jale din partea apropiaţilor dlui Mitrea pentru că urma să părăsească structura care l-a consacrat!
Dar, printre lacrimile despărţirii, se conturau şi speranţe pentru viitor în cazul unora care mai târziu ajung deputaţi sau senatori pe listele PDSR, devenit ulterior PSD.

Confederaţia devenise, practic, pepiniera de unde o pleiadă de obedienţi ai partidului ajung parlamentari.

Goana nebună a îmbogăţirii peste noapte îi roade stomacul lui Pavel Todoran, care sesizase că Miron Mitrea golise vistieria Confederaţiei, iar el acum trebuia să mai aştepte, să-şi pună mintea la contribuţie şi să găsească o altă soluţie pentru a agonisi bani.

Ideea nu a întârziat să apară. Sfătuit sau din proprie iniţiativă, întocmeşte un contract cu o firmă specializată din Coreea, pentru achiziţionarea a 5.000 de televizoare color, care urmau să fie cumpărate de membrii de sindicat, cu plată integrală sau în rate.

Desigur, contractul întocmit cu vicii juridice părea la prima vedere o afacere profitabilă.

Cum socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg, dl Todoran are surprize neplăcute. Contractul trebuia garantat cu girul unor valori patrimoniale, garanţie pe care Pavel Todoran o identifica în gestiunea fostei UGSR, care încă nu era porţionată între confederaţiile sindicale existente la acea vreme, deoarece Petre Roman lăsase zestrea defunctei UGSR să fie gestionată, frăţeşte, de confederaţiile sindicale.

Odată contractul intrat în derulare şi televizoarele împărţite membrilor de sindicat, urma returnarea contravalorii ratelor lunare.

Cum românii aveau în sânge, de pe vremea comuniştilor, simţul proprietăţii comune, mai ales că ei plăteau o cotizaţie lunară la sindicat de 1% din venituri, au considerat că nu este o nenorocire ca aceste rate să întârzie, iar unii chiar au refuzat să mai plătească.

Situaţia devine neplăcută pentru Pavel Todoran, care este ameninţat de coreeni cu sechestrarea garanţiei.

Justiţia romană, încercând să facă lumină în această tranzacţie, îl bagă în panică pe preşedintele Confederaţiei.

Perspectivele fiind sumbre, singura soluţie a lui Pavel Todoran, cel puţin pentru moment, este imunitatea parlamentară.

Aşadar, nu întârzie să se înscrie, împreună cu alţi confraţi, pe listele de deputaţi ale PSD.

Ajuns deputat, se ascunde printre fotoliile Parlamentului, ieşind relativ din viaţa publică, iar după încheierea mandatului de deputat se retrage pe pământurile natale de la Tg. Mureş.

Îmi amintesc şi astăzi ziua de 9 iunie 1999, când dl Pavel Todoran, în calitate de preşedinte al CNSLR-FRĂŢIA, unde era afiliată şi Federaţia SANITAS, ne scoate în stradă la un miting de amploare, sub pretextul unor revendicări social-economice.

Ajunşi în stradă, ne dăm seama că nici vorbă de aceste revendicări. Scopul ieşirii masive în stradă era denigrarea CDR care se afla la putere, bineînţeles, sub privirea, îndemnul şi protecţia garantată de PSD aflat în Opoziţie.

În acea perioadă eram preşedintele Uniunii SANITAS Bucureşti, componentă a Federaţiei SANITAS, care se afiliase Confederaţiei CNSLR-FRĂŢIA, condusă de Pavel Todoran.

Când am ajuns în coloana cu manifestanţi în Calea Victoriei, nr. 147 , unde aveam sediul Uniunii, un grup de 10-15 lideri de sindicat din „Sănătate” aflaţi în subordinea mea, împreună cu un ziarist de la „România liberă”, mă iau cu asalt şi mă urcă în sediu.

Aici am fost întrebat pentru ce i-am scos în stradă şi unde sunt revendicările pe care ei le stabiliseră??!!

Încolţit de realitate, a trebuit să le răspund că nu eu sunt vinovatul, ci Pavel Todoran, care ne-a scos în stradă pentru alte interese decât cele formulate de noi la şedinţa Consiliului Municipal „Sanitas” Bucureşti.

Colegii mei nu dau credibilitate suficientă explicaţiilor mele şi îmi solicită de urgenţă să dau un comunicat de presă, prin care să anunţ că ne desolidarizăm de acţiunea lui Pavel Todoran, deoarece noi am ieşit în stradă pentru revendicări social-economice, şi nu pentru a striga „ Jos Guvernul CDR!”.

Comunicatul pe care l-am dat sub presiunea colegilor mei sub semnătura mea a fost preluat de mai multe ziare naţionale, printre care şi „România liberă”, care titra pe ultima pagină cu litere mari: „Sindicatele din reţeaua sanitară se dezic de CNSLR-FRĂŢIA- Pavel Todoran, coada de topor a PDSR!”.
Articolul apărut, a doua zi după miting, în „România liberă” stârneşte o furtună fără precedent în familia CNSLR-FRĂŢIA şi în partidul-garant PSD.
Imediat colegii din PSD ai lui Miron Mitrea îl ironizează pe acesta. Pentru ce te lauzi că Pavel Todoran cu elita Confederaţiei este armata a II-a a PSD?! Uite ce se scrie în presă omul vostru, Vasile Păduraru!

Situaţia ingrată în care l-am pus pe Miron Mitrea l-a iritat la maximum, încât a afirmat, de faţă cu colegii lui parlamentari, că mă bagă în puşcărie!
Desigur că i-am înţeles frustrarea, însă ameninţarea lui nu a putut decât să mă distreze.

Ce surpriză avea să-mi pregătească Miron Mitrea, în episodul următor.

Vasile Păduraru