Cum îl vedea Horia Sima pe Nicolae Ceauşescu în 1968

Astăzi se împlinesc 20 de ani de la trecerea la cele veşnice a lui Horia Sima, Comandantul Mişcării Legionare. După două condamnări la moarte, din partea regimului Antonescu şi, apoi, şi din partea bolşevicilor, Horia Sima a fost nevoit să trăiasca în exil, în Spania. Acolo a dus o activitate foarte bogată, scriind un mare număr de cărţi şi de articole despre istoria Mişcării Legionare, dar şi despre ideologia care a stat la baza Mişcării, şi ocupându-se de reorganizarea Mişcării în condiţiile noi, după victoria Aliaţilor împotriva Germaniei în Al Doilea Război Mondial.
Horia Sima a condus guvernul român din exil, de la Viena, care a refuzat să accepte consecinţele loviturii de stat de la 23 august 1944 şi a continuat lupta împotriva trupelor sovietice. Participarea românească la această rezistenţa disperată impotriva sovieticilor a fost mai mult simbolică şi nu putea schimba cu nimic soarta războiului. Dar a arătat că în acele vremuri tulburi au existat şi altfel de români.
După război şi pe baza unei coperării cu forţele occidentale, Sima a coordonat antrenarea unor echipe de legionari, care au fost paraşutaţi în ţară pentru misiuni de spionaj şi susţinere a luptătorilor din munţi.
În septembrie 1968, Horia Sima a publicat în “Ţara si Exilul” o analiză foarte documentată a poziţiei adoptate de Nicolae Ceauşescu în momentul intervenţiei sovietice în Cehoslovacia. Sima se întreba pe ce s-a bazat Ceauşescu atunci când a făcut acele declaraţii curajoase, care i-au suprins plăcut pe mulţi observatori ai scenei internaţionale şi care au cucerit inimile românilor. Horia Sima a lansat atunci trei ipoteze de lucru, care nu au fost discutate niciodată în mod serios. Atunci nu exista o presă liberă, iar acum interesul jurnaliştilor se îndreaptă către altfel de subiecte. Preluăm aici ipotezele lansate de Horia Sima, fără a ne exprima nicio preferinţă pentru vreuna din ele, obiectivul meu fiind acela de a vi-l face cunoscut pe Nicolae Ceauşescu şi din alte surse decât acelea cu care sunteţi obişnuiţi.
“a) Ceauşescu este un impulsiv, un iresponsabil, care nu şi-a dat seama ce face când s-a lansat contra formidabilului vecin de la răsărit. Actul său necugetat poate avea grave urmări pentru ţară, atrăgând asupra mult încercatului popor român primejdii suplimentare şi inutile, cum ar fi revenirea masivă a ruşilor în ţară şi chiar noi atentate la integritatea ei teritorială. Dacă aşa stau lucrurile, exilul nu se poate asocia la o politică de aventură, andosând ieşirile necontrolate ale lui Ceauşescu, incompa­tibile cu ţinuta unui om de stat.
b) Ceauşescu a obţinut în prealabil o acoperire externă; de aceea a ajut curajul să protesteze contra invaziei ruseşti în Cehoslovacia. Dar mai trebuie să ne întrebăm cine a dat această garanţie? Ce stat? Dacă e Chi­na lui Mao, e puţin probabil ca această putere să se angajeze în conflict cu Rusia de dragul României; da­că e Franţa sau alt stat european, ga­­ranţiile lor nu pot avea decât o semnificaţie morală; numai dacă Statele Unite ar fi garantat independenţa şi frontierele României, acoperirea ex­ternă ar avea valoare reală, adică, l-ar fi îndreptăţit pe Ceauşescu să condamne pe ruşi, în felul în care a făcut-o. Dar şi această ipoteză e puţin pro­­babilă, deoarece americanii nu au denunţat până acum în mod formal politica sferelor de influenţă sta­bi­lită la Teheran şi Ialta şi nici nu au dat vreun ajutor efectiv ţărilor captive când acestea erau dispuse să răs­toar­ne dominaţia moscovită. A se vedea cazul Ungariei şi al Cehoslovaciei.
c) Ceauşescu este un agent pro­vo­ca­­tor în slujba Moscovei. Declaraţiile antisovietice au fost făcute cu sco­pul de a induce în eroare Occidentul, exilul şi ţara. Occidentul se va lăsa şi mai tare convins că regimul de la Bu­cureşti duce o politică externă «independentă» de Moscova, exilul va bate din palme, admirând curajul lui Ceau­şescu, iar masele flămânde şi goa­le, îngrozite de perspectiva re­ve­nirii diviziilor ruseşti, se vor strânge ca nişte oi rătăcite în jurul păstorului cu toiag de fier, aclamându-l pentru «patriotismul» său.”

Tomiţă Stoicuţ

Author Description

romaniapress

No comments yet.

Join the Conversation