Cum l-a făcut Huidu uitat pe Băsescu

Isteria creată în jurul aşa zisului caz al lui Şerban Huidu le-a oferit românilor exact ce le lipsea şi anume o pauză relativ îndelungată de la îngurgitarea regimului Traian Băsescu. Dacă aş afirma că armistiţiul i-a oferit inclusiv preşedintelui posibilitatea de a-şi regrupa forţele, am ajunge imediat la o concluzie de-a dreptul comică şi anume că, de fapt, Şerban Huidu este un diversionist de calibru. Ca glumă merge, dar ce ne facem cu lucrurile serioase?

Dincolo de circumstanţele accidentului comis de realizatorul TV şi asupra cărora nu doresc să insist dintr-o penurie teribilă de probe, observ că, fără să vrea, Şerban Huidu a izbutit în timp record să realizeze ce n-a reuşit Băsescu în şapte ani şi anume divizarea presei în tabere profund antagonice. Dacă, în cazul preşedintelui, cea mai mare parte a mass-media se mărginea să latre mai mult sau mai puţin la obiect, dar într-un dolce farniente perfect, iar conflictele dintre jurnalişti erau mocnite (cu excepţia eternei gîlceve dintre Antene şi restul lumii), polemica în jurul accidentului produs de Huidu a deschis Cutia Pandorei. Asistăm la izbucniri de-a dreptul isterice din partea unor personaje pe care, pînă mai ieri, le consideram echilibrate şi mai ales la emiterea unor teorii nefundamentate. Considetate pînă ieri persoane cu coloană vertebrală şi posesoare legale de logică şi de educaţie, panaramele noastre de etaloane ale presei se tăvălesc în mocirlă cu nesaţ . Mass-media şi-a dat cu stîngu’n dreptul, iar personajele precum Traian Băsescu sau Emil Boc, care abia aşteptau momentul în care ar fi putut demonstra decredibilizarea presei, îşi rîd în barbă. Întregul eşichier mediatic este dominat în această perioadă de lipsa de raţiune şi aici se cuvine să fac o paranteză. Nu mă număr printre fanii lui Şerban Huidu, ba mai mult, poantele de tipul “lasă-ne, lasă-ne” şi hlizelile forţate la tv mi se par apanajul copiilor de grădiniţă. Cu toate acestea, nu pot înţelege cum însăşi conducerea Prima TV, care într-un stat civilizat ar fi trebuit să-şi apere megalostarul, a decis suspendarea emisiunii “Cronica Cîrcotaşilor”, deşi acel show beneficia de o întreagă echipă, nu doar de aportul lui Huidu. Pe lîngă ratingul ridicat de care s-ar fi putut bucura într-un asemenea context (deşi pare cinic, capitalismul se bazează pe celebra zicală manelistă “banii mei miros nu are”), domnii respectivi au ratat ocazia de a demonstra că libertatea presei se poate exercita mai ales în vremuri grele. Unde mai pui că, în loc să pareze pe un ton mai mult sau mai puţin pamfletar, anumite acuzaţii (poate unele dintre ele incorecte sau tendenţioase) care i-ar putea fi aduse colegului lor, domnii respectivi au adoptat politica struţului:” Bă, mai pe şest, mucles pînă trece scandalul, că după aia mai vedem noi cum o încropim…”

Revenind la oile noaste pline de gălbează, iată că acest caz simplu devenit peste noapte complex arată inutilitatea cenzurii impuse de autorităţi şi că arma letală împotriva presei rămîne însăşi lipsa de maturitate a acesteia. Mass – media românească demonstrează după 20 de ani de democraţie că nu a trecut nici măcar de clasele primare, ca să nu mai vorbim de bacalaureat. Şi cum să nu se tăvălească de rîs “hingherul” Băsescu, atunci cînd “cîinele de pază al democraţiei” se castrează cu propria lăbuţă?

Andrei Dicu

Author Description

romaniapress

No comments yet.

Join the Conversation