Cum se scrie istoria…

M-am tăvălit de râs, pur şi simplu, când am citit zilele trecute un articol cu titlul „Ramona Bădescu, înşelată de masoni de carton”. Nu mai e niciun secret pentru nimeni că ziarele higienice româneşti put a imbecilitate şi a incultură de la zeci de kilometri, însă asemenea zbateri jurnalistice penibile pot crea (voit sau nu!) diversiune în rândul cetăţenilor. La textul cu pricina şochează, însă, două aspecte, al prostiei şi al inculturii. Să le numărăm…

Articolul referitor la „păţania” Ramonei Bădescu face referire la o organizaţie care opera fraudulos în numele Cavalerilor de Malta. În primul rând, nu este vorba despre o organizaţie din Italia, aşa cum se menţionează în textul cu pricina, ci despre nişte handicapaţi din România, care au, într-adevăr, la activ mai multe victime, printre care şi regretatul Jean Constantin dar şi Prinţul Dimitrie Sturdza. Probabil că vă amintiţi scandalul iscat de escrocii care l-au păcălit pe maestrul Jean Constantin, promiţându-i marelui actor că-l vor introduce în rândurile Cavalerilor de Malta în schimbul unei sume exorbitante. Povestea a făcut destulă vâlvă în presă, astfel că nu vă mai plictisesc cu recapitularea evenimentelor. Problema se naşte din faptul că, la vremea respectivă, autorităţile române se lăudaseră că ar fi pus capăt acestei filiere şi că infractorii ar fi fost arestaţi, fapt ce ar fi trebuit să-i atragă atenţia jurnalistului care a încropit textul referitor la Ramona Bădescu, iar de aici să înceapă o anchetă profesionistă. Numai că, aşa cum ştiam deja, presa românească se face pe picior. De lemn.

 

Al doliea aspect se referă la legătura Ordinului Cavalerilor de Malta cu Francmasoneria, care de fapt reprezintă o găselniţă gazetărească subţire, menită – chipurile – să crească vânzările şi să adune „like-uri” pe internet. Problema care se pune e că.. mulţi văd, puţini cunosc şi… cam aşa se scrie istoria. Pentru cei care n-au habar, vom expune câteva date istorice, cu menţiunea că aşteptăm onorariul pentru meditaţii din partea gazetarilor care bat, în continuare, câmpii pe această temă, pe adresa redacţiei.

 

Începuturile Ordinului Cavalerilor de Malta se topesc în vremurile Cruciadelor, perioadă de care îi leagă un fir al istoriei lung şi desăvârşit, însă nu trebuie să ne întrebăm dacă acesta a suferit sau nu prefaceri. Se pare că anul exact al înfiinţării este 1050 (la Ierusalim), iar în anul 1113, Papa Pascal al II-lea a recunoscut Ordinul Suveran al Cavalerilor de Malta drept ordin religios. Ulterior, Ordinul a devenit militar, pentru a-i proteja pelerinii, bolnavii şi mai ales teritoriile creştine din Ţara Sfântă. Există societăţi din epoca modernă care au nume similare, însă ele nu fac decât să imite adevăratul Ordin, care se află acum la Roma, după ce a fost alungat din Rhodos sau Malta, de mai multe armate invadatoare. Pe vremea în care erau numiţii Cavalerii Sf. Ioan, membrii acestui Ordin au exercitat o influenţă deosebită, asemenea Templierilor, şi au rămas asociaţi cu Malta sub denumirea de Cavaleri Ospitalieri. Scăpând de sub interdicţia Vaticanului, un mare număr de Cavaleri Templieri s-au amestecat în rândurile Cavalerilor Sf. Ioan, aducând propriile lor viziuni mistice şi propria lor cunoaştere. În ziua de astăzi, au legături pretutindeni, fiind un Ordin suveran, ceea ce înseamnă că au ambasadori şi că gruparea are o dimensiune politică, precum şi imunitate diplomatică, un element esenţial. Organizaţia îşi păstrează relaţiile diplomatice cu Europa, America de Nord, America de Sud şi Asia, cu autoritatea Sfântului Scaun. Nu e de mirare faptul că, potrivit istoricului Philip Gardiner, „în anul 2001, trei dintre consilierii principali ai Papei Ioan Paul al II-lea, dar şi cinci din şase ambasadori americani americani la Vatican erau membri ai Ordinului Cavalerilor de Malta”. Organizaţia Cavalerii Sf. Ioan are agenţii specializate la ONU, precum şi în alte asociaţii internaţionale. Ordinul Sfântului Ioan al Ierusalimului din Marea Britanie este o ramură a Cavalerilor de Malta, din care provine Ordinul Jartierei, la care au fost afiliaţi odinioară principalii actori de pe scena politică britanică.

 

Cavalerii de Malta erau în subordinea directă a Papei şi, potrivit unor adepţi ai teoriei conspiraţiei, au fost amestecaţi într-o groază de scandaluri. Spre exemplu, în anii ’40, colonelul Oliver North a permis un schimb între arme şi droguri, pentru a finanţa gruparea Contra din Nicaragua. Ca să rezolve problema, colonelul avea nevoie de relaţii în lumea interlopă şi astfel a intrat în contact cu Mafia, cu CIA şi cu multe alte organizaţii mai mult sau mai puţin dubioase, dar şi cu personaje controversate. Unul din acestea era chiar… Al Capone, colonel în armata SUA şi membru al Ordinului Militar Suveran al Cavalerilor de Malta.

 

La sfârşitul anilor ’60, membrii Opus Dei (care susţin că doresc să atingă „desăvârşirea creştină”, încearcă să-şi introducă idealurile în societate ca un tot unitar, iar din 1982 au devenit „prelatura personală” a Papei Ioan Paul al II-lea) au ajuns să deţină controlul asupra ministerelor economiei din mai multe ţări occidentale, în frunte cu Spania. Progresul era în ton cu ţelul organizaţiei, iar aceasta îşi racola membrii din rândurile celor mai buni studenţi, încurajând ideea de elitism. Din pricina rigidităţii acestei comunităţi şi a caracterului secret al organizaţiei, Opus Dei a fost numită „Sfânta Mafie”. Într-o scrisoare adresată Vaticanului, Părintele Miguel Munoz avertiza:” Sunt îngrijorat pentru că Opus Dei încearcă să influenţeze Biserica, aducând valori în contradicţie cu Evangheliile”. Pentru a stopa dominaţia Opus Dei, mai mulţi Cardinali s-au reorientat către Cavalerii de Malta…

 

Spuneam anterior că, în urmă cu mai bine de zece ani, Cavalerii de Malta aveau şi dânşii o poziţie foarte importantă în piramida ierarhică a Vaticanului. În zilele noastre, Ordinul numără peste 15.000 de Cavaleri, cărora li se alătură peste 100.000 de voluntari. Ei bine, dacă în trecut reprezentau o forţă armată, terestră şi navală, care este scopul lor, astăzi? Ei bine, ei se „ocupă” cu protejarea adevăraţilor „iluminaţi” ai lumii (sau „Strălucitori” cum sunt numiţi în unele medii) care, mai mult ca niciodată, îşi fac prozeliţi, continuă să formeze ramuri noi şi să-şi întărească breasla. Paradoxal, aceşti „Iluminaţi” se ascund în spatele altora, deşi nu se tem de nimeni. Reprezintă, de secole, cea mai importantă organizaţie nonguvernamentală din lume. Bogăţia lor e invidiată şi de guvernul SUA, dar totuşi ei se declară săraci. Sunt reprezentaţi în toate ţările, ca nicio altă grupare, sunt implicaţi în absolut toate societăţile secrete şi pe majoritatea le instigă. Sunt extrem de secretoşi, deşi se declară deschişi. Controlează minţile a miliarde de oameni iar pe restul îi influenţează. Concep politici la care guvernele trebuie să adere. Ei sunt Biserica Catolică…

 

În România, Ordinul Maltez şi-a început activitatea modernă în anul 1932 şi, după mai multe întreruperi, „lucrează” din nou din 1990. În anul 1991, Serviciul de Ajutor Maltez în România a fost constituit şi înregistrat ca persoană juridică, preluând dezideratul major al Ordinului, mai vechi de 900 de ani, sintetizat în deviza „Tutio fidei et obsequium pauperum” (n.r Păstrarea credinţei şi ajutorarea nevoiaşilor). În ţara noastră, Ordinul numără câteva sute de membri, poate cel mai cunoscut fiind academicianul Constantin Bălăceanu – Stolnici. De asemenea, în vechime, voievodul Mircea cel Bătrân a fost un cunoscut Cavaler de Malta…

 

În speranţa că lecţia de istorie a fost folositoare (în situaţia în care cititul nu oboseşte prea mult…) încheiem cu Gândul (sic!) că, într-un viitor nu prea îndepărtat, să nu mai asistăm la asemenea gafe jurnalistice de proporţii, precum cea la care făceam referire, în cazul Ramonei Bădescu.

Andrei Dicu

 

Author Description

romaniapress

No comments yet.

Join the Conversation