Damentango cu Năstase şi Mitrea la nunta lui Petcu

În seara de 2 septembrie 2001, avea loc, la terasa „Debarcader”, de pe lacul Floreasca din Capitală, nunta lui Marius Petcu, al cărui naş de cununie se învoise a fi Miron Mitrea, ministrul în funcţiune al Transporturilor.

Au trebuit să treacă două săptămâni să-mi lămuresc soţia să meargă la această paranghelie. Ea ştia intenţia mea de a mă retrage din viaţa sindicală şi nu mai considera necesară prezenţa noastră la acest eveniment, mai ales că, în urmă cu două săptămâni, îmi depusesem cererea de retragere la locul vechi de muncă, de unde fusesem detaşat la Uniunea SANITAS Bucureşti, pe funcţia de preşedinte.

Aveam să mă lămuresc că adevăratul scop al invitaţiei noastre la nuntă era acela de a da socoteală pentru îndrăzneala mea de a face o politică sindicală independentă de cea a partidului de guvernământ, PSD.

Acum aveam să mă lămuresc definitiv de legătura „de sânge” dintre PSD şi CNSLR-FRĂŢIA, ţinută sub discreţie o perioadă de timp, până când presa a început să scoată la iveală această „monstruoasa coaliţie” care consta în întâlniri frecvente, planuri comune şi acorduri semnate la secret.

Ajuns la nuntă, constat prezenţa a cca 200 de persoane, printre care remarc feţe cunoscute din Executiv, în frunte cu premierul Adrian Năstase, şi aproximativ toată structura de conducere a CNSLR-FRĂŢIA.

Îmi identific masa etichetată cu numele meu şi constat, cu surprindere, că lângă mine stau un bun prieten al meu, dar şi un lingău obedient proaspătului (re)însurăţel.

Mi-am dat seama că finul şi naşul şi-au plantat oameni de bine pentru a afla ce se discută la masa mea. Puteau, mai simplu, să instaleze o scrumieră cu microfon, ca pe timpul lui nea Nicu.

Vine momentul, conform tradiţiei, să merg la masa naşului şi a mirelui să-i salut.

În clipa în care mi-am luat soţia de mână să fac acest lucru, o furtună puternică a izbucnit din senin, cu nori de praf, fulgere şi picături mari de ploaie.

Atunci mi-am zis în sufletul meu: „Doamne, ce vrei să îmi prevesteşti?”.

Peste 10 ani avea să se confirme acel semn divin: arestarea marelui lider şpăgar Marius Petcu, deoarece Dumnezeu există, veghează şi plăteşte fiecăruia după faptele lui.

Ajunşi aproape de masa cu pricina, atât naşii, cât şi finii, când ne-au observat că venim spre ei, au început să-şi dea coate şi să bombăne ceva ce eu nu am înţeles, dar presupuneam.

Naşul Mitrea înţepenise, de parcă era stană de piatră, nici nu m-a privit în ochi, avea o mască a feţei plină de dispreţ şi ură când i-am întins mâna să-l felicit.

Statuia lui Lenin poate îmi zâmbea, dar Mitrea ba!

Reîntors la masa mea, nu am reuşit să-mi savurez meniul în linişte, deoarece permanent eram hărţuit de invitaţii făcute prin diverşi intermediari, ca să merg la diverse mese unde se aflau lideri din PSD sau FRĂŢIA.

În dialogul pe care îl purtam cu ei aveam impresia că mă cheamă „la ordin” şi urecheat pentru curajul şi îndrăzneala mea de a înfrunta politica de mariaj dintre PSD şi CNSLR-FRĂŢIA.

Pavel Todoran chiar m-a apostrofat pe faţă, cu un tupeu fantastic, pentru declaraţiile mele de presă, prin care solicitam delimitarea politicii sindicale de cea de partid.

Prinsese, se pare, curaj acum, de când era deputat cu sprijinul PSD, şi uitase că îl alergau coreenii să-i „ia gâtul” cu afacerea „Televizorul”.
Singurul domn care a venit la masa mea şi m-a salutat cordial, dar şi-a exprimat şi regretul pentru ceea ce mi se întâmpla, a fost ministru Muncii Marian Sârbu.

Acest om a fost şi este un personaj desăvârşit prin exemplul personal în comportament şi decenţă civică. Drept dovadă că s-a desprins mai târziu de lumea caracterelor murdare şi abuzive în care se afla.

Imediat după explozia artificiilor de la miezul nopţii, obosit şi dezgustat de privirile duşmănoase şi sfidătoare, am părăsit nunta, convins că locul meu nu se mai poate afla printre aceşti oameni.

Vasile Păduraru

Author Description

romaniapress

No comments yet.

Join the Conversation