• Bijuterii Cosmetice



  • Exclusivitate: Actorul Tudor Petruț, “iubitul” Oanei Sârbu, predă algebra în California!

    Posted on by sorin
    Petrut

    Ana Magdin: Ce mai face actorul nostru, Tudor Petrut?

     

    Tudor Petrut: Actorul actoriceste, scenaristul scenarizeaza, profesorul de algebra algebreste, cu rugamintea sa-mi scuzati incercarea de a extinde limba romana la limite!  Adevarul este ca locuind in sudul californian, in judetul portocalei, nu putem sa ne plangem de clima – o splendoare anuala – de nivelul de trai, civilizatie si comfort. Daca aici nu e oarecum de bine, nici nu vreau sa ma gandesc cum decurge viata in restul lumii. Si mai ales ca ne-am obisnuit sa gandim pozitiv, cu privirea mereu inainte, si sa ne bucuram ca avem o viata, cand linistita cand tumultoasa, dar mai mereu fericita. Pentru ca am tras din greu, ca tot omul, sa ne-o facem fericita. Facem bine!

     

    Ana Magdin: De ce ai plecat in America, ce faci acolo si cum te-ai adaptat?

     

    Tudor Petrut: M-am stabilit definitiv in California ca sa fiu alaturi de copiii mei, nascuti aici. Dupa ce am divortat de mama lor, am inceput ca suplinitor la liceu, apoi incetul cu incetul m-am integrat in sistem, si de aproape un deceniu sunt profesor de algebra. Spre norocul meu, fiind absolvent al liceului „Mihai Viteazul” din capitala (astazi colegiu national), am avut o baza matematica si am reusit sa trec toate examenele de licenta pentru invatamantul liceal californian. Desi am absolvit Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica si sunt regizor de meserie, tot matematica m-a ajutat la inceput. Vorbind limba americana suficient de bine si fiind norocos sa gasesc o slujba buna in invatamant, procesul meu de adaptare a fost neasteptat de relaxat. Cum am mai spus si cu alte ocazii, n-am apucat sa spal vase. Si am avut sansa sa am timp sa inteleg cum functioneaza sistemul cinematografic, sa ma informez si sa ma adaptez, asteptand momentul propice sa ma re-lansez. Fara o viata linistita si comfortabila nu as fi reusit sa am flexibilitatea necesara ca sa mai sper intr-o cariera artistica.

     

    Ana Magdin:  Ce consideri  ca trebuie sa se faca in Romania, pentru o viata mai buna si mai linistita?

     

    Tudor Petrut : Asa cum se vede din indepartata America, Romania pare o tara stabila, cu oportunitati de afaceri. Se filmeaza mult in Romania si companiile de productie din Hollywood beneficieaza de facilitati extraordinare si talent si echipe de filmare de nivel mondial. In toate domeniile romanii trebuie sa se prezinte exceptional, pentru ca avem un potential uman remarcabil. In momentul in care intram firesc in economia globala si in viata europeana, la un nivel competitiv de care suntem capabili, atunci majoritatea va avea o viata mai buna si mai linistita. Cu toate acestea, cred ca ar trebui ca fratii nostri de acasa sa fie mai detasati de politica locala, de bisericute si coterii. Intelegand ca suntem o tara europeana, ca trebuie sa ne pastram identitatea cultural-politica in contextul european si nu sa ne fragmentam in contradictii intestine. Cand tot romanul o sa aiba mandria de a fi european si in acelasi timp sa ramana eminamente roman respectat si apreciat, atunci majoritatea o sa aiba o viata mai buna si mai linistita. Nu dau sfaturi de la mii de kilometri departare, dar am trait in America suficient de mult ca sa inteleg ca asa au construit-o ei, emigrantii din toate colturile lumii, pastrandu-si identitatea dar promovand binele comun al unui intreg sub-continent care astazi are peste 300 de milioane de cetateni. S-a creat un sistem care functioneaza de peste doua secole, la cel mai inalt nivel. Europa nu e America, Romania nu e California (de exemplu), dar modelul poate fi emulat.

     

     

     

    Ana Magdin: Ai prieteni celebrii in America?

     

    Tudor Petrut: Am avut marea sansa ca am debutat devreme in viata artistica romaneasca, foarte putini stiu ca am fost intr-o reclama pentru frigiderul Fram pe cand aveam doi anisori… Apoi au urmat filmele in care am jucat, si mai ales susccesul colosal cu „Liceenii”. Si spectacolele de teatru care le-am regizat la inceputul anilor nouazeci la  Ploiesti, Arad sau Constanta, realizari de care-mi aduc aminte cu cel mai mare drag. Nu m-am simtit niciodata star strucked. In abulia mea am considerat ca sunt coleg de breasla cu celebrii americani. Atitudine care m-a ajutat mult. Pentru mine ca sa arunc in conversatie nume de celebritati pe care am avut norocul sa le cunosc mi se pare a fi mai mult auto-publicitate  nemascata. Nu am mare lucru sa vorbesc despre mine si atunci ma laud cu altii. In paranteza fie spus, majoritatea vedetelor americane de film si televiziune sunt de fapt niste oameni foarte draguti si amabili, cu mult respect pentru colegii care inca trag din greu sa ajunga la nivelul lor. 

     

    Ana Magdin: Pastrezi legatura cu colegii tai din Liceenii?

     

    Tudor Petrut:  Cat se poate, mai ales in epoca digitala unde ne gasim pe Facebook sau comunicam prin text sau email. Si nu numai cu ei liceenii ci si cu colegii mei regizori. Ma bucur de succesele lor pentru ca stiu ca sunt talentati si plini de energie. Am avut o mare sansa ca am construit o generatie de actori si regizori impreuna, si trebuie sa laud exceptionalitatea lor de a se mentine la cel mai inalt nivel atata vreme. Si ma mandresc mereu cu faptul ca sunt prietenul si colegul lor.

     

    Ana Magdin:  In Romania, majoritatea artistilor sunt tristi si nefericiti, care este mesajul tau pentru ei?

     

    Tudor Petrut: Nu stiu cum functioneaza sistemul teatral si cinematografic romanesc actual. Dupa cum imi aduc aminte, actorii sunt angajati ai teatrului si au sanse in film si televiziune. Baza teatrala a vietii de actor este o binefacere, in comparatie cu lumea hollywoodiana. Aici sunt peste o suta cincizeci de mii (mda, asta inseamana 150000) de actori in SAG-AFTRA, sindicatul actorilor profesionisti, si mii de aspiranti in afara lui. La orice proba de filmare pot sa apara sute de actori. Este extrem de greu sa supravietuiesti numai din actorie. Sau din regie. Sunt peste o suta de mii (mda, asta inseamna 100000) de scenarii noi pe piata in fiecare an. Este aproape imposibil sa supravietuiesti numai din scenaristica. Statistic, numai cinci la suta din scenarii ajung in pre-productie, si asta nu garanteaza un viitor film sau serial TV. Aproximativ zece la suta din actori sunt distribuiti constant in filme sau seriale. Restul? Teatrul californian nu este non-existent, dar este non-competitiv in umbra cetatii filmului. Raman la parerea ca actorul european sau australian este norocos pentru ca macar traieste din arta lui. Nu trebuie sa fie ospatar noaptea asteptand marea lovitura. Si inca mai cred ca artistul european este  inca apreciat si respectat in comunitatea lui, acolo unde conteaza. Daca asta este o nefericire, imi pare rau.

     

    Ana Magdin:  Cum decurge o zi din viata actorului Tudor Petrut?

     

    Tudor Petrut: Poate nu o zi normala, dar frecventa. Trebuie sa ma prezint la liceu, sa am grija de elevii mei, apoi – daca se intampla sa fiu chemat la o proba de filmare sau sa am o intalnire  de afaceri – trebuie sa calatoresc cam o ora pana in Los Angeles, sa-mi fac treaba, apoi sa ma intalnesc cu amicii la un happy hour sau sa merg la cate un eveniment sau premiera. Trebuie sa ajung inapoi acasa, sa plimb cainele – un papusel mic si dulce maltepoo – sa imi distrez sotia, sa scriu cate un pic la un scenariu, sa ma duc la un meci de hochei – la echipa locala Anaheim Ducks, pentru ca am fost alaturi de ei de la primul meci acum cinsprezece ani. Sa mai vad cate un film, sau sa urmesc serialele TV la care sunt chemat la auditions. Sau sa mai beau un sprit cu pritenii la un poker. Si asa mai departe. Nu ma plictisesc, nu obosesc si sper sa nu imbatranesc prea repede.

     

    Ana Magdin:  Ce iti doresti sa faci in acest moment?

     

    Tudor Petrut: Imi doresc de mult sa am ocazia sa ma intorc pe scena, sa regizez un spectacol de teatru. Mi-e tare dor de atmosfera intima  a salii de teatru. Am fost atat de prins cu viata diurna, cu lupta pentru comfortul zilnic, cu batalia pentru Hollywood si m-am despartit de dragostea mea eterna care ramane teatrul, pentru ca sunt, totusi, regizor de teatru.

     

    Ana Magdin:  Cum  ti-ai dori sa fie viata ta?

     

    Tudor Petrut: Sunt un romantic. Viata mea este cum mi-o doresc. Am de toate. Parintii mei Sanda si George se descurca cu batranetile in Bucuresti si vin sa ne viziteze mereu. Stiu ca este randul meu sa ma intorc in tara sa fiu alaturi de ei. Baiatul meu cel mare Alexandru este asistent la ICM, a treia mare agentie de impresariat din lume. Baiatul meu cel mic Stefan este in anul doi de facultate si are toate sansele din lume. Cu totii, in familie, ne bucuram inca de sanatate, cu mici probleme ici-colo. Avem o casa ca in reviste. Conduc numai masini cu schimbator de viteze. Beau un sprit, mai fumez cate o tigara. Am prieteni cu care ma bucur sa schimb o vorba. Ca de-abia astept sa vand un scenariu de film si sa am in sfarsit un rol intr-un film american de lung metraj – am fost in reclame, am fost in seriale TV – raman parte din visele care ma tin activ si plin de energie. Si donez bani si timp cand am posibilitatea pentru cei neajutorati, si ajut cum pot si cand pot. Incerc sa fac cat  mai mult pentru cei care n-au avut noroc. Si caut sa-i ajut, macar cu un sfat, pe co-nationalii nostri care au ales calea Americii.

     

    Ana Magdin:  Comunitatile din Romania sunt bine organizate, o duc bine, romanii sunt mai buni acolo, se ajuta intre ei?

     

    Tudor Petrut: Nu pot sa vorbesc decat de comunitatea din sudul californian. Sunt dezamagit de faptul ca in ultimii ani, pe masura ce mai multi romani s-au mutat in zona, comunitatea a devinit din ce in ce mai incoerenta. Inainte erau biserici de cartier, apoi au urmat bisericute si grupuri de interese care in ultimul timp s-au trasnformat in indiferenta. Dupa doua decenii in emigratie am realizat ca nu stim inca se ne promovam valorile. Si aceasta incapacitate indeparteaza intelectualii de origine romana de comunitate. Cu tot efortul unor fundatii si asociatii, inca nu stim cum sa ne impunem ca romani-americani si sa fim recunoscuti. Si ma uit la rusi, la polonezi, la bosnaci, la sarbi. Suntem inca departe de coerenta si vitalitatea cu care ei se mentin in societatea californiana.

     

    Ana Magdin:  Gandul  tau pentru toti romanii!

     

    Tudor Petrut: Suntem o natiune extraordinara, cu o istorie de invidiat. Depinde numai de noi sa ramanem efervescenti pe harta politica si economica a lumii. Sa ne impunem talentul si ingenuitatea care ne-au pastrat proaspeti si plini de energie prin toate intorsaturile istoriei. Eu inca mai cred in romanism!

    Interviu realizat de: Ana Morosanu-Magdin                                                                                  

     

    Foto in exclusivitate cu actorul Tudor Petrut, realizata Bo Roberts, courtesy on MVeb Films