Exclusivitate/ Adrian Severin: “Nu îmi este frică de suferință și sunt bucuros să mă întâlnesc cu Creatorul meu oricât de repede”!

 

 Ana Magdin: Ce mai face Adrian Severin?

Adrian Severin: Adrian Severin face ceea ce a facut de când se știe: se luptă. Luptă cu răutatea lumii, cu prostia, cu miopia, cu inerția, cu sistemul – de la noi și de aiurea, cu lașitatea colegilor și perversitatea adversarilor, cu ipocrizia unora și cinismul altora, cu invidia și cu trădarea. Prea multă luptă. Prea multe fronturi. Mai ales pentru unul care este singur sau aproape singur; în confruntările concrete ca și singur.

 

Ana Magdin: Domnule Adrian Severin, care este rolul europarlamentarului roman si cum ajuta el Romania din „Patria Europei”?

 

Adrian Severin: Europarlamentarul roman, este un european originar din România, care, înțelegând interesele vitale ale națiunii sale, trebuie să știe a le defini în context european, pentru ca apoi să ofere o versiune românească asupra modului în care Uniunea Europeană se cere organizată ca să poată funcționa în interesul tuturor. România, este Europa în sensul că, este o parte integrantă a acesteia. România, nu este tolerată în UE. Ea se găsește acolo în exercițiul dreptului său. În acest sens ea este cofondator al UE. Această democrație transnațională în construcție, care este UE, de principiu nici nu ne dă nici nu ne ia. Ea este administratorul resurselor pe care membrii săi le-au pus în comun pentru ca prin utilizarea lor comună să realizăm coeziunea economică, socială și teritorială, altminteri imposibil de atins în condițiile competiției între națiuni. Din păcate astăzi nu toți membrii UE văd lucrurile în acest fel. Egoismul național și național-populismul invadează spațiul european. Un bun europarlamentar, are de luptat și cu acestea iar lupta nu este de loc ușoară. Mai ales atunci când țara ta preferă supunerea în locul rezistenței.

 

Ana Magdin: Cum este viata Dumneavoastra la Bruxelles?

 

Adrian Severin: Dificilă. Mulți își imaginează că acolo huzurim, că suntem niște pensionari de lux. Nu este așa și toți aceia care m-au vizitat acolo, au constatat că lucrurile stau altfel decât și le imaginau. Nu exclud că există și colegi mai comozi dar sistemul nu îți permite să stai prea mult degeaba. Eu unul lucrez zilnic de pe la 8 dimineața până pe la 10 seara fără pauză. Spun fără pauză întrucât chiar și timpul rezervat peste zi meselor este tot timp de lucru. Majoritatea meselor nu sunt decât un alt cadru pentru discuții, dezbateri și negocieri. În plus, față de multitudinea, diversitatea și dificultatea problemelor de rezolvat (la urma urmelor este vorba despre conducerea unui continent) nu poți petrece nici un minut fără să te gândești la soluții. În permanență trebuie să analizezi și să anticipezi, să formulezi ipoteze și să planifici, echipându-te cu variante de răspuns pentru toate oportunitățile, amenințările și sfidările care pot oricând să apară. De aceea eu și când ma uit pe fereastră tot muncesc. Dincolo, însă, de aceste aspecte cantitative, se pune problema naturii muncii sau a stresului. Concurența este nu doar acerbă ci, adesea, și neloială. Ne luptăm în permanență pentru România europeană și pentru ideea europeană. Orice moment de neatenție sau slăbiciune poate costa enorm. Din păcate acasă nu se prea înțelege acest lucru și de aceea sprijinul, fie el și numai moral, pe care îl așteptăm de la compatrioții noștri, lipsește.

 

Ana Magdin:  Ce noutati mai sunt in viata Dumneavoastra?

 

 

 

Adrian Severin: “Noutățile” din viața mea nu mai sunt de mult noi. (!) De fapt, viața mea este de multă vreme aproape exclusiv limitată la acțiunea în spațiul public. Viața privată, a fost redusă la maxim de foarte multă vreme. Cea mai mare parte din timp mi-o petrec departe de membrii familiei și prieteni. Când mă reintâlnesc cu ei, constat cu tristețe că sunt tot mai puțini. Dacă mă întrebați în ce măsură acest mod de viață îmi oferă satisfacții, răspunsul nu este ușor. Pe de o parte, mă satisface să știu că sacrificiul meu a putut fi util semenilor mei, mai ales când aceasta a însemnat, pentru mine și pentru ei, depășirea unor mari obstacole; asta chiar dacă ei nu o știu sau nu o acceptă. Pe de altă parte, ingratitudinea și lipsa de înțelegere ale celor pentru care mă sacrific este un permanent motiv de întristare.

 

Ana Magdin: Va considerati un om norocos, este fericit Adrian Severin in aceasta viata?

 

Adrian Severin: Am avut norocul să mă aflu de multe ori în viață, în locuri în care se desfășurau evenimente importante și să fiu implicat în derularea lor. Chiar dacă mulți nu o știu sau nu evaluează corect, eu știu câte lucruri importante am făcut și în ce momente istorice am jucat roluri esențiale iar aceasta, îmi dă o mare satisfactie și mă face să fiu recunoscător sorții. Pe de altă parte, trebuie spus că nici un proiect politic, oricât de inteligent conceput ar fi, nu izbutește numai prin merite. Totdeauna este nevoie și de un dram de noroc. Din acest punct de vedere, nu mă consider norocos. Am avut multe eșecuri, multe înfrângeri cauzate nu atât de deficiența concepției cât de lipsa șansei. În fine, cât privește fericirea, nu pot răspunde decât în felul în care legislatorul grec Solon i-a răspuns regelui Lydiei, Cressus, considerat la timpul său ca fiind cel mai bogat om din lume: nimeni nu poate fi fericit înainte de moarte! Cressus n-a înțeles adevărul acestui răspuns decât atunci când, înfrânt de perșii conduși de Cirus, a pierdut totul și a fost luat în captivitate. Pentru mine marile succese nu au fost niciodată prilej de fericire ci motiv de smerenie. Cu atât mai mult cu cât ele au fost și au trebuit să fie mereu obținute trăind în mijlocul unui ocean de tristețe.

 

Ana Magdin: Cum va ocupati de sanatatea  Dvs.?

 

Adrian Severin: Prea puțin. Cel mai important lucru a fost să fac cât mai multe exerciții fizice. Ele mențin și sănătatea trupului și sănătatea minții. Bombardamentul de stres pe care l-am suferit de-a lungul atâtor ani nu a putut trece, însă, fără să lase urme. Când umbli pe deal te bate vântul; și chiar dacă nu te înfrânge moral, bătaia permanentă a vânturilor ostile poate sfârși prin a te doborâ fizic. Atunci abia, când nu o mai ai, îți dai cu adevărat seama de valoarea sănătății. În ceea ce mă privește, poate că și atunci aș ignora problema. Nu îmi este frică de suferință și sunt bucuros să mă întâlnesc cu Creatorul meu oricât de repede. Va trebui, totuși, să mă ocup de sănătatea mea de dragul celor care depind de mine și care, pe drept sau pe nedrept, cred că le pot fi de folos. Când îmi doresc moartea – și asta mi se întâmplă destul de des – îmi vine în minte un sonet al lui Shakespeare în care se spune: “Sătul de toate, toate le-aș lăsa. / Dar dacă mor, cui las iubirea mea?”

 

Ana Magdin: In data de 26 noiembrie 2013, a avut loc la Bruxelles “Întâlnirea inter-parlamentară UE-China” – În cadrul evenimentului intervenția principală din partea europeană privind cadrul politic general al relațiilor dintre UE și China v-a fost încredințata! Cum vedeti aceasta apropiere a Chinei de UE si de Romania in mod special?

 

Adrian Severin: China, ca putere globală emergentă tradițional pacifică și neexpansionistă, este interesată într-o Europa politică, adică într-o UE coerentă, eficientă și predictibilă, cu care să se alieze în cadrul unui sistem global de echilibru prin contraponderi. Pe de altă parte, ea se învecinează cu o serie de puteri în mod tradițional războinice și expansioniste, cum ar fi Rusia sau Japonia. China privește cu îngrijorare la posibila renaștere a imperialismului rusesc dar se teme mai ales de o alianță hegemonică ruso-germană. Pentru a împiedica nașterea acesteia dar și pentru a-și asigura o alternativă în cazul prăbușirii UE ori al căderii UE în irelevanță, China încearcă să coaguleze un fel de “uniune” a Europei Centrale și de Est. Această “uniune” nu este îndreptată împotriva UE. Dimpotrivă, China speră ca prin coagularea estului european – în prezent tratat de Occident ca o povară și ținut pe o poziție secundă – să stimuleze consolidarea și adâncirea integrării UE în ansamblu. Ea preconizează, totodată, creerea în cadrul UE a unui grup de state cărora le oferă ceea ce deocamdată UE le refuză – respectiv respect și solidaritate, cu speranța ca ele să o susțină în viitor întrucât au interese legate de ea. China va fi mai influentă în relația cu UE (pe care o dorește strânsă) bazându-se pe ele iar ele vor fi mai influente în cadrul UE bazându-se pe ea. În cel mai rău caz, “uniunea” estică va fi în măsură să contrabalanseze și contracareze o eventuală alianță ruso-germană și astfel să bareze ascensiunea unui imperiu euro-asiatic dominat de Rusia. Cu un asemenea spate asigurat, China va negocia mai ușor relația strategică cu SUA, în Pacific și la nivel global, negocieri prin care va urmări să neutralizeze și amenințările rezultate din actuala alianță americano-japoneză, ca și din posibila resuscitare a expansionismului japonez. Ca orice putere soft China vede realizarea unor asemenea proiecte securitare in special prin comerț, investiții și cooperare economică. Cât privește România, prin poziția sa geo-strategică, prin tradițiile sale diplomatice și prin specificul culturii sale de politică externă, ea reprezintă în mod obiectiv principalul aliat potențial al Chinei în Europa. Din păcate, însă, ea este în prezent doar potențial un aliat, întrucât neseriozitatea politicienilor români, precum și slaba influență a României în UE au determinat Beijingul să privească spre alte state est și central europene cu care să lege un parteneriat privilegiat. Așa s-a ajuns la Polonia. Întâlnirea la vârf de la București reprezintă încercarea unei noi generații de politicieni chinezi de a reînnoda firul relațiilor speciale cu România. Depinde în primul rând de români ca această nouă șansa să nu fie ratată.

 

Ana Magdin: Ati votat împotriva unei proiecții bugetare a austerității care penalizează deopotrivă idealurile europene și România! Despre ce este vorba, mai exact?

 

Adrian Severin: S-a discutat mult despre această proiecție bugetară. Ea reflectă miopia, populismul și egoismul unora dintre membrii occidentali ai UE. Lupta Parlamentului european cu Consiliul european privind Cadrul Financiar Multianual (CFM), nu este bugetară ci politică. După cum criza UE este politică iar nu economică. La originea ambelor stă incapacitatea UE de a decide în interes comun, cauzată de exacerbarea egoismelor naționale.Compromisul la care s-a ajuns are drept câștigători doar egoismul național și populismul. Consiliul a șantajat Parlamentul zicând că problemele bugetare ale UE se vor agrava dacă respctivul compromis va fi refuzat. Adoptarea lui, însă, agravează problema politică. Aceasta întrucât PE, apărătorul intereselor comune, a capitulat în fața unui Consiliu care a încetat să fie o instituție europeană constituită pe principiul reprezentativității naționale, spre a se transforma într-un iarmaroc interguvernamental,  într-un for al hărțuielilor naționaliste și jocului de sumă nulă. O criză bugetară subsecventă respingerii CFM ar fi oferit o șansă pentru rezolvarea crizei politice. Acestă șansă a fost pierdută.Este adevărat că ultima formă a CFM este superioară celor precedente. Ea rămâne totuși insuficientă. Insuficientă față de obiectivele UE privind progresul tehnologic, infrastructurile strategice, energia reciclabilă, încadrarea în muncă a tinerilor, educația la standarde comune înalte, coeziunea economică, socială și teritorială. Insuficientă și față de nevoia distribuției eficiente a poverii fiscale, precum și a banilor plătiți de contribuabilii europeni între statele membre și Uniune. Deși avertizase emfatic că va vota împotriva acestui CFM, în final PE a capitulat în fața presiunilor venite din capitale. Consecvent cu poziția de principiu a PE și pentru motivele menționate mai înainte, eu am votat împotrivă. Chiar dacă votul meu nu a răsturnat situația, el a fost cel puțin un gest de demnitate.

 

Ana Magdin: Stiu ca v-ati adresat plenului Parlamentului European reunit la Strasbourg pe tema presiunii exercitate de Rusia asupra tarilor din parteneriatul de est. Aceasta presiune venita din partea Rusiei, ne da vreun motiv de ingrijorare?

 

Adrian Severin: Motivul real de îngrijorare nu este comportamentul Rusiei ci neputința UE de a-și defini și promova interesele în lume și în primul rând în vecinătatea sa imediată. Rusia și-a definit identitatea geo-strategică, în funcție de aceasta și-a stabilit obiectivele, în funcție de obiective și-a mobilizat resursele iar în funcție de obiective și de resursele aflate la dispoziția sa și-a făcut planul de bătaie. În acest sens ea a decis să abandoneze politica externă inspirată din strategia promovată de Gorceacov după înfrângerea din Războiul Crimeii și să adopte modelul politicii lui Molotov de dinaintea celui de al doilea Război Mondial. Ambele abordări vizau revenirea Rusiei la statutul de mare putere globală. Prima avea la bazăideea asocierii cu Europa; adică cu celelalte puteri europene ale timpului. Cea de a doua se baza pe ideea intimidării occidentului european conciliatorist, egoist și autist, și pe împărțirea Europei centrale în baza unui pact de neagresiue și cooperare cu Germania. Politica lui Gorceacov a favorizat unirea Principatelor române, ceea ce ulterior a dus la independența României și la nașterea regatului român. Politica lui Molotov a vizat și a condus direct la dezmembrarea României, urmată apoi de subordonarea acesteia față de Rusia sovietică, cel puțin sub forma menținerii ei forțate în sfera de influență sovietică. Unii români, precum Nicolae Titulescu, au încercat să protejeze România de revizionismul ruso-german, prin formarea,printre altele, a unor alianțe în regiunea central și sud-est europeană. Formula nu a funcționat dar nu din cauză că a fost greșită ci pentru ca ea a contat pe garanțiile occidentale care pur și simplu nu au fost onorate sau nu au putut fi valorificate, în condițiile slăbiciunii, lașității și miopiei Occidentului. Practic Occidentul a trădat iar alianța ruso-germană s-a format peste capul Romaniei, înainte ca România să se fi putut înțelege măcar cu una dintre cele două – Rusia sovietică sau Germania nazistă. După prăbușirea ordinii mondiale bipolare, la cumpăna secolelor al XX-lea și al XXI-lea, România și-a căutat securitatea în NATO și în UE. Motivul loialității noastre – state membre și cetățeni deopotrivă – față de UE este acela că UE ne asigură securitatea personală, socială, națională și internațională. Eșecul, practic decesul, Parteneriatului estic, consemat de Summitul de la Vilnius, a demonstrat că UE, lipsită de identitate geo-politică, nu este capabilă să îți definească și să își apere obiectivele strategice, și lipsită de instituții apte a purta o bătălie strategică, nu este capabilă să asigure securitatea națională și internațională a membrilor sai; cel puțin a membrilor estici. Este motivul pentru care trebuie să fim nu doar îngrijorați ci și mobilizați în căutarea unor soluții viabile apte a face ca istoria să nu se repete. Aceasta impune fie reforma profundă a UE, fie formarea, în interiorul sau în afara UE, a unei “uniuni” a statelor est și central europene, suficient de puternică spre a nu fi strivită de cleștele ruso-german; simultan cu identificarea unor interese comune pe baza cărora să se realizeze o relație amicală, rațională și pozitivă fie cu Germania fie cu Rusia fie cu amândouă. Este evident că în tot acest joc parteneriatele speciale cu SUA și China au caracter strategic iar menținerea lor în viață – deloc ușoară – este de o importanță capitală.

 

Ana Magdin: In curand, vin sfintele sarbatori de Craciun. Va rog sa va spuneti gandurile pentru romanii de pretutindeni!

 

Adrian Severin:  Un proverb italian spune: „Crăciunul să îl petreci cu ai tăi; Paștele cu cine vrei!” Cu alte cuvinte, Crăciunul și sărbătorile de iarnă, în general, sunt sărbători ale familiei petrecute în sânul familiei. De aceea, gandul meu către românii de pretutindeni, este acela al îndemnului și al speranței ca, adunați în familia lor mică, să își amintească cu drag și cu mândrie și de familia lor mare; de națiunea română atât de dezbinată și de umilită astazi. De obicei ne urăm ca Anul Nou sau sărbătorile Crăciunului să ne aducă realizări, fericire și succese. În realitate, nu sărbătorile ci fiecare dintre noi este responsabil de asigurarea realizărilor, fericirii și succeselor sale. Fiecare dintre noi, este făuritorul propriului său destin. Pornind de aici, le doresc tuturor românilor, oriunde s-ar afla, ca în atmosfera sfântă a sărbătorilor de iarnă, în mijlocul celor dragi, să găsească liniștea și înțelepciunea spre a înțelege că numai uniți, numai regăsind drumul solidarității noastre naționale vom dobândi tripla biruință la care în mod legitim aspirăm: asupra nevoilor, asupra vrăjmașilor și asupra propriilor noastre rătăciri. Așa vom fi și buni europeni, căci azi nu poți fi bun european fără să fii bun român și invers.

Interviu realizat de: Ana Morosanu Magdin

 

 

 

Author Description

romaniapress

No comments yet.

Join the Conversation