Exclusivitate/ Maria Nagy, printesa unguroaica a muzicii romanesti!

 

Ana Magdin: Maria Nagy, cand ai pasit pentru prima oara pe o scena, cantand, desigur!

Maria Nagy: Prima oara am pasit pe o scena  in comuna Remetea, la varsta de 10 ani, la Casa de Cultura, cu un acordeon micut cumparat de tatal meu! Nu a trecut mult timp sa realizez ca nu vreau sa fac altceva in viata, decat sa cant. Nu vedeam o cale pe care puteam sa o iau, dar un lucru era evident, vroiam sa  pornesc pe acel drum cu sau fara ajutor. Singurul sprijin l-am avut din partea mamei mele prea iubite, cand ea  luase cea mai grea decizie, sa parasim locul nostru natal si sa ne mutam la oras, in Miercurea Ciuc.

 Ana Magdin: In vremurile in care oamenii nu prea aveau televizoare, tu ai visat sa ajungi o mare artista?

Maria Nagy: Da, tocmai pentru ca erau putini oameni care aveau televizoare, inca de mica, am visat sa ajung o mare artista, dar din pacate nu m-am nascut  cred eu la momentul si locul potrivit! Eu, inca visez si nu voi inceta sa visez. La vremea respectiva intr-adevar, foarte putine familii aveau televizor sau radio. Noi, eram dintre cei norocosi sa le avem pe amandoua. Asadar, ma uitam chiar la prima editie a Festivalului „CERBUL DE AUR”, cu artisti din Romania si din intreaga lume. Imi amintesc ca ma uitam la ei ca la niste zei! Doamne, ce indepartat si imposibil era visul meu atunci. Eu avand o voce cu un timbru mai ciudat,  descoperisem niste asemanari cu vocea Margaretei  Paslaru si cu a Andei Calugareanu. Invatam si fredonam melodiile lor, mai tarziu si ale lui Mihai Constantinescu. Apoi, venise obsesia cu Bonnie Tyler, Suzi Quatro, Rod Stewart, Tina Turner, Bryan Adams, Smokie, etc..!

Dupa ce am ajuns la Miercurea Ciuc, in foarte scurt timp, am devenit membra la „Folk Group 5”, unde am inceput sa cant muzica folk. Putin mai tarziu,  am inceput sa cant pop si rock cu o formatie locala, cu care am debutat in anul 1976, la TVR in emisiunea de limba maghiara, la Boros Zoltán, dupa ce am castigat  „Festivalul Muzicii Tinere” din –Miercurea Ciuc.

In 1978 m-a dus Paunescu sa cant in Cenaclul Flacara. Cateva saptamani mai tarziu, am fost invitata la emisiunea „Antena va apartine”, la TVR1. Cu ajutorul marelui om de televiziune, Tudor Vornicu, mi-am pregatit si asigurat drumul spre muzica si genul meu preferat  pop-rock. Eterna mea problema, era ca nu am un repertoriu, asa ca, am inceput sa cant coveruri, sprijinita de doamna Ileana Pop-Vlad, care era in echipa domnului Vornicu. Iata ca dupa foarte multe asteptari, in anul 1981, mi-am implinit visul de a canta genul meu preferat, pop-rock. Nu am fost capabila sa cant niciodata muzica usoara, de la nici un compozitor roman. Tin minte cum ma uitam cu durere in suflet la Dida Dragan, care canta cu trupe rock si cat era de norocoasa sa-l aiba langa ea, pe cel mai mare compozitor de muzica rock de atunci, Petre Magdin. Simteam ca este un vis imposibil, sa ma gandesc sau sa sper ca Petre Magdin imi va da mie piese vreodata. Dar mergand pe principiul „never say never”, m-am trezit intr-o buna zi cu un telefon de la redactorul TVR, Eugen Dumitru, care ma chema la Bucuresti, la Televiziunea Romana, sa inregistrez cateva piese de Petre Madgin. Pret de cateva secunde, am crezut ca am halucinatii. Va dati seama ce greutate atarna pe umerii mei, ca dupa Dida Dragan, sa intru eu in studio si sa cant piese atat de grele. Mi-a trebuit mare curaj!!! Marturisesc ca este pentru prima oara in viata mea, cand spun in sfarsit trairile mele de atunci! Vocea mea disparuse total, mi s-a oprit respiratia, devenisem brusc complexata, tremuram de frica si va spun foarte sincer, traiam deja o mare jena, pentru ca nu mai aveam incredere in calitatile mele vocale si in talentul meu muzical. Ma gandeam ca nu voi fi in stare sa cant piesele lui Magdin. Dar spre bucuria mea, am reusit totusi,  sa inregistrez cateva piese superbe de Petre Magdin, care zic eu, au avut si inca au succes si dupa 30 de ani. Eram in sfarsit fericita ca am in repertoriu piese rock, scrise de un compozitor de linia intai din Romania. De la alti compozitori, nu am vrut piese, nici nu as fi putut sa le cant, nu vroiam muzica usoara, mi se parea ca ar fi fost ceva contra naturii. De aceea, pe aceasta cale, vreau sa-i multumesc lui Petre Magdin ca mi-a acordat incredere intr-o perioada a vietii mele cand eram aproape tot timpul ocolita, nepretuita si marginalizata  de lumea si de oameni de Televiziune, dintr-un motiv s-au altul…

 

Despre activitatea mea de acum, nu prea am multe de spus. Sunt stabilita in Ungaria, din 1997, foarte dedicata familiei si fetitei mele Julia, care are 15 ani.

Ana Magdin: Ce face fetita ta?

Maria Nagy: Ea studiaza pianul, e la un Liceu in lb.engleza si nu are ambitii muzicale. Nu stiu daca sa ma bucur, sau sa fiu trista. Ea a inteles prea repede ca in zilele noastre, ca sa reusesti in cariera muzicala, mai ales in muzica clasica, trebuie sa fii un geniu, sa ai mult noroc sau sa ai foarte multi bani. In fine, ea se pregateste sa dea examen la Facultatea de Medicina. Vom vedea daca va reusi. Din partea mea si a sotului meu, ea  are tot suportul necesar!

Ana Magdin: Maria, in Ungaria, ai mai avut incercari muzicale?

Maria Nagy: Aici, in Ungaria, nu am avut incercari muzicale, pentru ca dupa ce a venit pe lume fiica mea,  am inchis in sufletul meu acest capitol pentru totdeauna. Ma simteam fericita si implinita. Nu mai vroiam sa traiesc atatea dezamagiri pe care le-am avut in Romania, chiar daca am avut si momente de fericire, dar din nefericire pentru mine, ele au fost foarte putine. Nu mai vroiam sa retraiesc durerile care mi-au lasat rani mari in suflet, dar acum s-au cicatrizat, pentru ca am viata mea linistita, alaturi de familia mea care ma iubeste neconditionat. Nici nu-ti imaginezi ce am simtit cand a trebuit sa lupt pentru fiecare aparitie la TVR, cu exceptia emisiunilor semnate de Eugen Dumitru si de Petre Magdin, unde eram ca si parte din echipa, pana cand un redactor m-a invitat sa apar in emisiunea „Album duminical”, unde am aparut defapt numai o singura data, pentru ca Eugen Dumitru mi-a multumit pentru colaborare si nu m-a mai invitat niciodata. Cat despre marile programe de Revelion, nu am fost inclusa niciodata, cum era spre exemplu Angela Similea, care canta de pe 31 decembrie, pana pe 6 ianuarie.

Ana Magdin: Tu esti foarte talentata, canti foarte frumos, ai o voce de exceptie…

Maria Nagy: Multumesc frumos. Numai ca din cauza intamplarilor, traiam cu complexul ca nu am talent, ca nu sunt o buna interpreta, ca nu am 3 octave, nici macar doua, sau pentru ca sunt unguroaica, apoi ma razgandeam, pentru ca Eva Kiss aparea destul de des, chiar daca era unguroaica. Asa ca, motivul, nici azi nu-l cunosc. Ceea ce imi bucura sufletul in schimb, este ca atunci cand eram plecata in turnee, aveam un succes fantastic, ma simteam in largul meu si in acele momente, stiam ca muzica e viata mea. Pe scena este momentul adevarului, fara pile si trisari, acolo ti se vede sau nu adevarata valoare.

Ana Magdin: Stiu ca ai fost plecata o vreme din tara, intr-un turneu!

Maria Nagy: Da, asa este. In anul 1983, am primit o propunere ca sa plec la Cairo, intr-un turneu cu Teatru Tanase. Am spus da, imediat, chiar daca nu era locul unde visam sa fiu. De atunci, am avut doar cateva reveniri pe an in tara, pentru ca, defapt, parasisem definitiv Romania.

Ana Magdin: Maria, ce mai stii despre viata artistilor din Romania?

Maria Nagy: Despre viata artistilor din Romania, nu stiu prea multe, deoarece nici nu cunosc ce artisti sunt. Doar ce mai vad pe Facebook, insa nu ma impresioneaza deloc, pentru ca eu urasc tot ceea ce este fals, fara voce, totul construit ca o industrie cu multi bani.

Ana Magdin: Te referi la tanara generatie?

Maria Nagy: Da. Tanara generatie din muzica romaneasca, nu stie sa profite de  LIBERTATEA LOR DE A SE EXPRIMA, ei habar nu au cat am suferit noi in regimul communist. De exemplu, eu cantam rock Petre Magdin in fusta lunga, un ruj pe buze putin stralucitor si cadeam la vizionare. Cand cantam ragusit, suna a occident si iar cadeam la vizionare!!! DOAMNEEEEEEE…URLUUUUUU SI ACUM….!!!! Ce pedeapsa!!!

Ana Magdin: Maria, oamenii te iubesc si te asigur ca si dragii nostri artisti din tanara generatie te iubesc! Am vrut neaparat acest interviu cu tine, pentru ca sute de oameni intreba ce faci, pe unde mai esti, mai traiesti, nu mai traiesti? Te rog sa le spui acum, ceva…

Maria Nagy: Multumesc, sunt fericita sa aud asta. Si eu ii iubesc din suflet! Pentru fani si cititori, sunt aproape in fiecare zi cu lacrimi in ochi. Cand citesc toate mesajele lor pe Facebook, pe perete si in privat sau pe YouTube, la diferite fotografii, toti imi umplu sufletul de bucurie. La inceput, eram sceptica si am zis ca oamenii vor sa fie amabili si draguti, de aceea ma “lauda”, dar, trecand timpul, am ajuns la peste 3000 de prieteni, si am inceput pentru prima oara sa cred in mine, sa cred ca am insemnat ceva pentru ei si ca am fost cineva in lumea artistilor in Romania. Spre exemplu, interviul realizat de Doru Ionescu a fost vizualizat pe site de peste 5000 de oameni, un record absolut!

Ana Magdin: Uite dovada serioasa ca oamenii te iubesc, Maria!

Maria Nagy: Da, ma gandesc ca asa trebuie sa fie, 5000 de oameni, inseamna enorm pentru sufletul meu. Asa ca, dupa sute de incurajari m-am hatarit sa vin in Romania. Nu o sa va vina sa credeti, dar am avut ghinion si de aceasta data, pentru ca am gasit un TVR blocat, fara emisiuni, fara sperante, fara Petre Magdin si fara multe alte valori ale acestei televiziuni, care au facut totusi istorie in aceasta institutie. Dar, cu toate acestea, vizita mea la Bucuresti a fost o reusita, pentru ca, dupa interviul la Doru Ionescu, am fost si la Maria Gheorghiu de la radio, la Andrei Partos, la Andrei Paunescu, la Teodora Ionescu. Pe aceasta cale, vreau sa le multumesc tuturor. Eu vreau defapt sa mai lucrez la povestea mea, nu vreau show-uri ca ale Loredanei Groza, vreau doar sa dau de veste ca mai traiesc. Si de ce sa nu sper, dupa atata vreme, sa mai am o piesa de la cel mai mare compozitor de muzica rock, Petre Magdin. Inca mai astept sa sune telefonul, inca ma mai visez pe o scena, ca in vremurile cand cariera mea era in floare.

De aici din Ungaria, imbratisez toti cititorii si pe toti cei dragi care inca isi mai amintesc de Maria Nagy!

Interviu realizat de: Ana Moroșanu-Magdin

Author Description

romaniapress

No comments yet.

Join the Conversation