Horaţiu Mălăele: „România n-a fost niciodată redusă la tăcere!“

Cu ocazia premierei care a avut loc la Paris, în 2009, regizorul Horaţiu Mălăele i-a acordat un interviu jurnalistului francez Aurelien Ferenczi. Interviul este publicat în premieră în presa din România.

Domnule Mălăele, aţi pornit ca actor. De ce aţi trecut la regie?

Horaţiu Mălăele: Eu cred că actorii, scenografii, scriitorii, pictorii, poeţii, coregrafii şi regizorii „locuiesc” în acelaşi cartier. ,,Suntem puţini, dar venim de la Atena!”, spunea Pier Paolo Pasolini cu mulţi ani în urmă. Trecerea dintr-un bloc în altul dintr-un apartament în altul, ţine de acumulări, timp şi şansă.

Cum s-a născut ideea primului dumneavoastră film, „Nunta mută”? Este vorba despre o istorie adevărată?

Este vorba despre o istorie adevărată, petrecută în spaţiul blocului est-european, când umanitatea se afla într-o curioasă şi inexplicabilă somnolenţă.

Putem să luăm asta ca pe o metaforă a României reduse la tăcere?

Nu! Pentru că România n-a fost niciodată redusă la tăcere. României i s-a luat dreptul legitim de a vorbi cu voce tare. A făcut-o însă şoptind de două ori mai mult. Cu mult chin, dar şi cu mult umor. Paradoxal, cu cât ţara a fost mai chinuită cu atât a fost mai mare starea umorist-masochistă a acestei naţii.

De ce aţi situat povestea esenţială din filmul dumneavoastră tocmai la moartea lui Stalin? Ne puteam imagina, din contră, un dezgheţ, o ameliorare a situaţiei ţării începând cu acel moment.

Dimpotrivă; „regele a murit, trăiască regele!”. Călăul a fost înlocuit cu un altul. Frica naţiunii a îmbrăcat haine noi. Speranţa oamenilor a fost înlocuită cu o alta.

Ce stil aţi dorit să daţi filmlui? Anumite scene cu adevărat burleşti amintesc de filmul mut?

Dacă veţi avea timpul şi răgazul analitic să aruncaţi o privire în viaţa mea, fie că e vorba de grafică, de actorie sau de regie, veţi observa cu uşurinţă că nu sunt sclavul niciunui stil, curent sau dogme cunoscute sau conjuncturale. Deşi oamenii grăbiţi îmi pun în cârcă un stil anume, cred totuşi că fondul impune forma. Bălăceala monostilistică de dragul analiştilor efemeri este, după părerea mea, o formă gravă de plictiseală şi risipire.

Care vă sunt influenţele cinematografice? Anumite scene de petrecere amintesc într-un fel de Kusturica.

Iubind toţi regizorii care au făcut ceva pentru cinematografia mondială, nu sunt confiscat de niciunul dintre ei. Am totuşi o constantă curiozitate pentru filmele expresioniste sau realist-fantastice.

Cum aţi lucrat la această schimbare de la dramă la comedie? Prologul din prezent este al unui film fantastic?

Cred că viaţa noastră pendulează între cele două stări, comedie – dramă. Unilateralitatea este frustrantă şi falsă. În România s-au născut şi au trăit Brâncuşi, Cioran, Eliade şi Ionesco. Vizitaţi  România şi fantasticul dumneavoastră va deveni realitate.

Un personaj se numeşte Coriolan. Smaranda o evocă pe Ofelia? Sunt cumva referinţe shakespeariene?

Spunea cineva că ,,şi visele ţin de gradul de cultură”. Dacă aţi găsit o asemenea relaţie, nu poate fi decât îmbogăţitoare. Un critic român a condamnat filmul numărând stropii de sânge de pe buza unui interpret. Raportat la interes, prostia capătă forme abstracte.

Vorbiţi-ne despre actorii care joacă rolurile principale! Sunt cunoscuţi în România? Fac parte dintr-o trupă de teatru?

Meda Victor joacă în piesele mele şi este deja o mare actriţă, dublată de o dansatoare de excepţie. Alexandru Potocean este un actor cu o personalitate unică, care poartă pe umeri şi succesul lui ,,4,3,2″, filmul lui Mungiu. Sunt, după părerea mea, doi actori care vor face gloria cinematografiei de mâine.

Ce efect are pentru filmul românesc succesul internaţional al peliculelor lui Cristian Mungiu şi Cristi Puiu şi, în general, „noul val” românesc?

Cred că cei doi stegari români ai noului val sunt consecinţa unei istorii cinematografice puternice şi, totodată, invizibile, din cauza unor ideologii canceroase şi a tumultului politic mondial. Filmul meu, făcând parte, probabil, din următorul val, este imprevizibil ca ziua de mâine şi va avea destinul pe care îl merită.

Sursa: Adevarul

Author Description

romaniapress

No comments yet.

Join the Conversation