Nişte motani chelfăniţi

Povestea cu posibila plecare a lui Victor Piţurcă de la echipa naţională readuce fotbalul mioritic în zona ridicolului.

Nici n-a apucat bine Piţi să citească faxurile de la arabi, că veşnicii săi contestatari i-au şi găsit înlocuitorul. Evident, aşa cum se petrec lucrurile într-o ţară condusă de decenii de o amnezie glorioasă, antrenorul preferat şi chiar propus de o mare parte a mass media este nimeni altul decât Majestatea ’mnealui Gică Hagi. Ca şi când nu era de ajuns, o altă parte a scribălăilor de duzină care îşi umplu buzunarele cu sticksuri pe la conferinţele organizate la FRF îl susţineau, până la recentul 0 – 8 cu Germania, pe selecţionerul echipei Under 21, Viorel Moldovan. Să-mi fie cu iertare, n-am nimic cu Hagi sau cu Viorel Moldovan, în calitatea lor de foşti jucători (de altfel emblematici) ai echipei naţionale. În schimb, amândoi stau cam prost cu pregătirea teoretică în materie de antrenorat, iar asta se vede din contraperformanţele pe care amândoi le-au înregistrat, atunci când li s-au încredinţat diverse echipe de top.

E foarte posibil ca Victor Piţurcă să plece, aşa cum la fel de probabil e să şi rămână. Din partea sa te poţi aştepta la orice. Ambele variante au aspecte pozitive şi negative. Problema este, însă, una de principiu, de strategie, capitol la care, constat cu amărăciune, actuala conducere a FRF este complet depăşită iar „specialiştii” despre care vorbea mai demult revoluţionarul Răzvan Burleanu seamănă perfect – prin analogie – cu acei 15.000 de „specialişti” invizibili despre care pălăvrăgea, prin anii ’90, Războinicul Milică.

În situaţii în care antrenorii neaoşi trec, ani la rândul, cu nonşalanţă pe lângă performanţă, se apelează în mod normal la ajutorul unor tehnicieni din străinătate. Grecia, care ne-a bătut de ne-au mers fulgii în barajul pentru Mondiale (adică atunci când într-adevăr conta, nu acum când numai cine nu vrea nu va ajunge la Euro…), este exemplul cel mai potrivit, după ce în trecut a câştigat Campionatul European sub bagheta unui antrenor german, când nimeni nu-i dădea nicio şansă. La noi, însă, nu se va apela niciodată la un tehnician străin, peentru că există interese şi jocuri de culise. Da’, vorba cuiva, „cum să zic? Să fim pozitivi!” Ce mai contează dacă, la nivel de Federaţie, nu există nicio concepţie clară, viabilă, ci doar apelăm la schimbări de dragul schimbărilor… Aşa că, rămânem în continuare străini de fotbal, ne place să trăim în trecut, să ne hrănim cu vise şi, dacă ne prinde careva la furat, să coborâm bezmetici, în grabă, ca nişte motani chelfăniţi pe Burleanu istoriei…

PS: Dincolo de presupunerile apărute în mass media, sunt în stare să pariez că, în cazul plecării lui Victor Piţurcă, noul selecţioner nu va fi ales între Hagi, Moldovan, Petrescu, etc. În proporţie de 99 %, acesta va fi eternul şi fascinantul Nea Puiu, veşnic ocrotit sub caşcheta politicului şi purtat spre nebănuite culmi de prosperitate şi progres de carul alegoric al lui Gabi Oprea. Pe sistemul „la vremuri noi, tot noi”…

Andrei Dicu

Author Description

romaniapress

No comments yet.

Join the Conversation