O poveste de viata, cu Oana Hanganu: “Adevarul este ca eu am iubit scena Cenaclului Flacara. Acolo am fost eu, cea adevarata”!

Ana Magdin: Oana Hanganu, tu esti una dintre cele mai bune voci feminine din Romania, ba chiar ai cantat si la Festivalul Mamaia! Cum de ai devenit astrolog, cand ai decis sa alegi acest drum si de ce?

Oana Hanganu: Multumesc pentru aprecieri! Nu am mai cantat de atata vreme si faptul ca mai sunt oameni care isi amintesc de vocea mea inseamna mult. Probabil ca ar fi trebuit sa nu renunt la muzica. Si, probabil ca, undeva, in sufletul meu, inca mai cred ca voi canta din nou pe o scena adevarata, desi, de fiecare data cand vreau sa “ma intorc” pe scena, imi spun ca e tarziu. Poate chiar prea tarziu. Dar “Niciodata sa nu spui Niciodata”

Adevarul este ca eu am iubit scena Cenaclului Flacara. Acolo am fost eu, cea adevarata. Lumea “muzicii usoare” era cu totul altfel. La “Flacara” cantam “live”, indiferent ca ploua sau ca era prea frig sau prea cald, spectacolele durau ore in sir si niciodata nu stiai cand vei canta. Spun asta pentru ca, sigur, spectacolele aveau o structura de baza, dar Adrian Paunescu “simtea” exact ce isi dorea publicul intr-un anumit moment si simtea exact ce era dispus publicul acela sa “traiasca” alaturi de artistii de pe scena. Si exact asta ii oferea. Si tocmai din motivul asta, la Cenaclu, mii de oameni nu rosteau o soapta cand Adrian Paunescu recita “Doina” lui Mihai Eminescu si tot mii de oameni cantau “ca unul singur” cantece patriotice sau cantece de iubire. Senzatia pe care o ai atunci cand mii de oameni canta odata cu tine si traiesc aceeasi emotie cu tine, este extraordinara. Mi-e dor de spectacolele acelea…

Lumea muzicii usoare era cu totul altfel. In muzica usoara erau mari artisti, fara indoiala, voci speciale, dar nicio voce, cat de minunata ar fi, nu poate sa transmita aceeasi emotie atunci cand canta cu “negativ” sau cand face playback. Iar pentru mine, playback-ul facut de vedetele de atunci, a insemnat o mare dezamagire. Stateam in culise si urmaream “trairea” falsa a unora sau altora…Erau vedete care “cantau peste banda” sau, mai rau, mimau doar… Ma gandeam ca asa ceva nu s-ar fi intamplat la “Flacara” si, de fapt, ar trebui sa nu se intample niciodata, pe nicio scena din lumea asta. Spectatorii erau… pacaliti. Nu mi-a placut asta si nu am facut playback pe scena niciodata. Am cantat, e drept, cu negativ, in multe spectacole dar, sincer, nu prea aveau farmec….

Mie mi-ar fi placut sa ma fi nascut cu multi ani mai devreme si sa fi cantat cu orchestra in spectacole. Dar prin 1988, 1989, nu prea aveai cum sa fii acompaniat de orchestra adevarata.

La Festival, insa, in 1988, am fost acompaniati de orchestra, la cantecele in prima auditie si am cantat cu negativ slagarele alese. Asa era regulamentul – fiecare concurent interpreta doua cantece. Eu am avut o sansa extraordinara: cantecul in prima auditie a fost scris de dl Horia Moculescu, pe versurile lui Aurel Storin. Se intitula “Dumneavoastra, dragostea mea”. Eu m-am inscris la preselectii pentru ca imi era tare dor de scena si am ales doua cantece , un rock, compus de Cornel Fugaru (“De-ar fi dorul”) si tangoul lui Florin Bogardo, “Intaia oara”. Am venit “ca la Flacara”, in blugi, cu adidasi, cu o camasa obisnuita. In culise, multe concurente isi purtau rochiile impaietate pe umerase, pantofii in sacosele… se fardau, se pieptanau, repetau coregrafia… Eu stateam linistita pe un scaun si asteptam sa imi vina randul. Imi amintesc si acum de o fata cu par lung, lung, care si-a periat pletele cred ca mai bine de jumatate de ora. Probabil de emotie. In sfarsit, am cantat acompaniata doar de pian si am mers la locul meu, in balconul salii de spectacole (preselectiile au avut loc la Teatrul “Constantin Tanase”). La un moment dat, am iesit sa imi cumpar ceva si m-am intalnit cu dl Moculescu. Era prima data cand il vedeam in realitate. Nu il cunosteam personal, dar il admiram, fara indoiala. Si mi-a spus: “Daca si maine canti la fel, mergi la Mamaia”. Habar nu aveam cine este in comisia de jurizare, pe multi dintre compozitori nici nu ii recunosteam pentru ca nu ii vazusem la tv, in timp ce, printre concurenti erau (ca la orice competitie, de altfel) o multime de persoane care pareau foarte bine informate si stiau tot felul de amanunte, de secrete, ba unii chiar pretindeau a sti cate locuri mai sunt “pe bune” in concurs… Era o atmosfera noua pentru mine, dar mi-am spus ca, daca vocea mea le place, voi canta la Mamaia. Daca nu, asta e… Si a doua zi am interpretat cele doua cantece acompaniata de orchestra si a mai fost o etapa la care, asa cum am aflat ulterior, a venit si dl Ladislau Hegedus, care era adjunctul ministrului culturii din acea vreme. Si atunci am dansat in timpul rock-ului si se pare ca m-au apreciat si ceilalti concurenti de vreme ce au aplaudat, au strigat, m-au aclamat. Frumos din partea lor! Si a urmat o lunga asteptare. Iar cand s-a anuntat lista celor selectionati pentru Mamaia, mi-am auzit si eu numele! Foarte mult m-am bucurat! Foarte mult! Si, dupa aceea, am fost invitati in sala, unde am fost intrebati si ce compozitor am dori sa ne scrie melodia in prima auditie. Eu m-am uitat dupa dl Moculescu. As fi vrut sa il intreb, mai intai, daca ar fi de accord sa imi compuna o melodie, dar dumnealui plecase deja. Asa ca l-am numit pe dl Moculescu, desi alti doi mari compozitori se oferisera sa imi scrie cantecul in prima auditie. A fost o situatie destul de… delicata, dar era normal sa imi doresc un cantec de la dl Moculescu pentru ca dumnealui ma apreciase si ma incurajase cu o zi inainte, fara sa ne fi intalnit vreodata pana atunci. Am aflat numarul de telefon al dlui Moculescu, l-am sunat, a fost de acord si dupa cateva saptamani am venit in Bucuresti pentru a-mi fi incredintata, spre invatare, melodia “Dumneavoastra, dragostea mea”. Mi-a placut din prima clipa! Si muzica, si versurile. Si in iulie am venit din nou la Bucuresti pentru perioada de pregatire, care a durat vreo trei saptamani, nu mai retin exact. Atunci leam cunoscut si pe doamnele Mariana Soitu si Doina Anastasiu, care aveau sa “raspunda” din partea televiziunii, de Festival si aveau sa se ocupe de transmiterea acestuia. Si tot atunci am cunoscut un alt preofesionist special din televiziune, Gina Stroian.

Si am ajuns la Mamaia, am avut cateva zile de repetitii, dar mai ales am avut cateva spectacole in mai multe statiuni, pentru a ne obisnui cu publicul…Si a venit si festivalul… Am avut numarul 4 de intrare in concurs si am inceput cu rock-ul dlui Fugaru. Tin minte, trebuia sa cobor pe niste scari si cand ajungeam pe scena, urma sa “mearga banda” cu negativ. Dar cei de la sunet au uitat, probabil si negativul a inceput mai devreme… Am intrat cu a doua parte a primei strofe si… a fost in regula. Un amanunt care putea sa dea peste cap totul… dar bine ca “am fost pe faza”. Si a urmat cantecul dlui Moculescu si, la sfarsit, am “facut cu ochiul”, un gest care nu se inscria in “canoanele vremii”… insa asa am simtit eu atunci sa fac… Dar inregistrarea a intrat pe post. Spun “inregistrarea” pentru ca in acel an nu s-au transmis in direct primele zile de concurs decat la radio. Ghinion! Dar, bine ca s-a transmis si la radio… Am avut pana acum vreo 3 ani caseta cu inregistrarea de la radio…O atmosfera senzationala! Sigur ca si Octavian Ursulescu avea rolul sau! Intotdeauna l-am admirat si l-am apreciat pentru modul in care stia sa creeze legaturi emotionale, energetice, cum vreti sa le spunem, intre public si artistii de pe scena. Nu toti prezentatorii au acest talent! Eu sunt convinsa ca o mare parte din succesul unui artist, mai ales intr-o competitie, depinde si de modul in care prezentatorul il aununta, de modul in care prezentatorul incurajeaza un anumit tip de reactie din partea publicului, de modul in care are sau nu rabdare cu aplauzele etc etc. Din acest punct de vedere, dl Octavian Ursulescu a fost un adevarat aliat pentru mine!

Si inainte de concurs, pentru mine, a contat, de asemenea, foarte mult, incurajarea pe care am primit-o de la Gabriel Cotabita, vedeta incontestabila a muzicii pop din acele vremuri. Asa ca Festivalul de la Mamaia 1988 a fost, pentru mine, o experienta extraodinar de frumoasa. La Mamaia l-am cunoscut si pe dl Titus Munteanu si prima emisiune tv la care am participat a fost o emisiune realizata de domnia sa. Se numea “Tineretea la rampa”… Azi titlul poate parea desuet dar … asa erau vremurile… Si au mai fost invitati atunci Elena Carstea, Madalina Manole, Daniel Iordachioaie, Ilena Sipoteanu, Bogdan Bradu… Eu “am jucat” rolul unei papusi…Dragut…
Am filmat apoi un videoclip pentru “Dumneavoastra, dragostea mea” dar nu a fost difuzat… Din pacate nu am inregistrarea… De fapt, nu mai am nicio inregistrare si nu stiu daca actualele reglementari permit Arhivei TVR sa imi puna la dispozitie filmarile respective si altele, cum ar fi cele realizate pentru revelion sau pentru emisiunile doamnei Florentina Satmari (cu doamna Satmari am colaborat mai tarziu, dupa ce am participat si la Mamaia 1991, cand am colaborat si cu doamna Aurora Andronache, un alt mare profesionist de tv, care a “raspuns” din partea tvr, de editia 1991 a Festivalului de la Mamaia. Atunci eu am obtinut Premiul III. Ovidiu Komornic, marele artist de astazi, a fost si el laureat iar Marele Premiu, a fost cucerit de un cantaret din Republica Moldova.

Lumea muzicii usoare este frumoasa si multe voci speciale si multi oameni talentati o fac sa fie si mai frumoasa, dar probabil ca eu nu eram foarte potrivita pentru acel “context”. In sufletul meu, eu am fost si am ramas un om care iubeste in mod special rock-ul, jazz-ul, muzica folk si country.

Dar atunci era vremea muzicii usoare si nici nu existau impresari sau manageri, ca acum, care sa tea jute sa iti construiesti o cariera adevarata in domeniu. Fiecare se descurca asa cum putea, cum stia, cum reusea… Eu nu m-am descurcat iar dupa ce am reusit la facultate, nici nu am mai incercat. Si dupa facultate, era deja tarziu…iar eu aveam alte ganduri, alte planuri, alte idealuri.
Am urmat cursurile facultatii de Drept, din dorinta de a lucra in domeniul Protectiei Copilului. Visam sa lucrez la UNICEF. Vise! Nu au existat posturi scoase la concurs dupa ce mi-am luat licenta, dar am auzit de un concurs la Ministerul Tineretului si Sportului, m-am inscris, am reusit si, asa, am ajuns functionar public. Am fost apoi desemnata sa reprezint MTS-ul intr-un grup interministerial de “comunicatori” din care faceau parte purtatorii de cuvant sau ofiterii de presa de la institutiile centrale. Era prima data cand se acorda o atentie speciala acestui domeniu, la nivel de adminstratie publica. Asa am avut sansa de a urma programe intensive de pregatire in domeniul PR, cu lectori din strainatate sau lectori romani care “se scolisera” in strainatate, dupa care am devenit consilier al ministrului Tineretului (dl Crin Antonescu era atunci ministru).

Dupa ce am plecat de la Minister, am lucrat ca Director de programe al Asociatiei Euro-Atlantice “Manfred Worner”, o organizatie neguvernamentala care desfasura programe menite sa sprijine aderarea Romaniei la structurile europene si euro-atlantice. Si asa am avut sansa sa ma specializez in Managementul crizelor internationale, in Arta negocierii si arta diplomatiei, in Managementul proiectelor europene etc. Multe proiecte si actiuni ale organizatiei amintite erau derulate cu sprijinul NATO, cu Uniunea Europeana sau cu Fundatii din strainatate, asa ca am avut ce invata…

Iar in 2002, am intrat in presa scrisa si am colaborat mai multi ani cu Burda, publicand articole in special in revista “Ioana”, care, pe vremea aceea, era cea mai citita revista pentru femei din Romania. Am colaborat, de asemenea, cu Edipresse. Revista “Elle Decoration”.

Si, in tot acest timp, am studiat, pentru mine, astrologia, numerologia, terapiile orientale, Feng Shui. Prima data am aflat de terapii orientale si de “stiintele ezoterice” de la regretatul terapeut Valeriu Popa, care, insotea Cenaclul in tara si se intalnea cu oameni care sufereau de diferite afectiuni si pe multi dintre acestia reusea sa ii vindece. De la Valeriu Popa, am aflat, prima data, despre bioenergie, despre presupunctura si acupunctura, despre aura… Erau subiecte despre care nu se prea vorbea, iar accesul la informatii din aceste domenii era foarte “restrans” inainte de 1990.

Dar, dupa 1990, s-au schimbat lucurile, au inceput sa fie publicate carti de specialitate, iar dupa cativa ani, aparitia Internetului cu toata informatia pe care o punea tuturor la dispozitie, mi-a permis sa invat si mai mult. Asa ca pot spune ca studiez astrologia de ceva timp, de vreo 20 de ani… Si toate schimbarile care s-au petrecut in viata mea, cele mai multe, in momente neasteptate, m-au facut sa “aprofundez”acest studiu.

Am vrut sa stiu DE CE , dupa perioade in care munceam mult ca sa ajung intr-un loc, si dupa ce obtineam niste rezultate de care nu aveam de ce sa nu fiu mandra, intervinea ceva (sau cineva) si trebuia sa o iau de la capat in alt loc, in alt domeniu… Am gasit niste raspunsuri si inca mai caut pentru ca in viata mea de pana acum, constantă a fost mereu numai schimbarea. Uneori, devine obositor…Dar, daca e scris in stele… n-ai ce face…

Si, uite asa, am raspuns si la intrebare. Dar eu ma consider in primul rand jurnalist. Sunt un jurnalist pasionat de astrologie si numerologie, de Feng Shui si de studiul terapiilor orientale, asa cum sunt pasionata de istorie, de antropologie si de etologie. Si scriu carti pentru copii.

Pentru ca am vorbit de schimbare, revin la “biografia” mea. Dupa ce colaborarea cu Burda a incetat, ceea ce era un hobby pana atunci, a devenit o prioritate. Astrologia a devenit o prioritate, la fel cum prioritati profesionale au devenit arta si stiinta Feng Shui si numerologia, iar scrisul a trecut in plan secundar. Asa am ajuns sa realizez si sa prezint o rubrica de Horoscop zilnic la o televiziune de stiri (Romania tv) si sa fiu invitata la diverse emisiuni, la diverse posturi tv, in aceasta calitate.

Iar dupa ce colaborarea cu televiziunea respectiva a incetat, astrologia a trecut pe planul secundar si prioritar a redevenit scrisul. M-am intors la profesia de juranist, care este cea mai frumoasa profesie din lume. De curand am scris doua carticele pentru copii. Sunt doua povesti de sarbatori (“Motanelul din ghetute” si “Peripetiile lui Mos Craciun”).

Dar daca intervine, din nou vreo schimbare… cine stie…poate ma intorc la muzica… Trebuie sa mai fac niste calcule sa vad spre ce domeniu ma indreapta astrele. Glumesc. Sau nu…

Ana Magdin: Faceai parte din grupul de suflet al marelui nostru poet, Adrian Paunescu! Ce amintiri ai din acele vremuri?

Oana Hanganu: As putea scrie o carte despre asta… Va ganditi cate carti ar putea scrie cei care i-au fost alaturi ani si ani, pana in ultima clipa…? Multe se pot spune…Pentru mine, cea mai puternica amintire este cea legata de un spectacol undeva, in Ardeal, in care mi-am dat seama cata forta avea acest om si cata putere asupra celor din jur.

Adrian Paunescu, a venit mai tarziu la spectacol si, din reactia publicului, am stiut ca a venit inainte de a-l vedea urcand pe scena. Energia lui Adrian Paunescu, te coplesea si te molipsea, totodata. Iar modul in care, cu un singur gest sau cuvant, putea sa aduca linsitea sau, din contra, sa “provoace” sala m-a fascinat intotdeauna. In seara aceea, dupa ce a recitat “Doina” lui Mihai Eminescu si a inceput momentul de cântece patriotice, lumea a inceput sa scandeze “Paunescu-Romania”. A durat totul cateva clipe pentru ca Adrian Paunescu, auzind ce striga lumea, a cerut sa cantam “Traiasca Romania, Triasca Tricolorul…”, apoi “Desteapta-te, romane…” si celelalte cantece patriotice. Nu era prima data cand i se scanda numele!
Cred ca puterea pe care Adrian Paunescu o avea asupra multimilor, a grabit sfarsitul Cenaclului Flacara.
Si, in mod sigur, curajul de a raspunde la intrebari pe care unii nu aveau curaj sa le rosteasca, dar i le adresau in scris, prin acele biletele pe care stiti ca le primea din sala. De multe ori, raspusul avea o tenta de gluma… Intr-un spectacol, a fost intrebat de ce nu mai apare la televizor o anumita cantareata despre care “se vorbea” ca ar fi fugit din tara., iar Adrian Paunescu a rapuns ceva de genul “Nu am stiut niciodata de ce apare la tv, asa ca nu stiu nici de ce nu mai apare…”

Dar, revenind la Cenaclul Flacara, trebuie sa spun ca, asemeni multor altor oameni, eu, acolo am invatat imnul de azi al Romaniei. Tot acolo am auzit prima data “Treceti batalioane romane Carpatii!”, “Hai sa-ntindem hora mare/ mai aici si mai colea/ mai aproape de hotare/ sa refacem Dacia”, “Doina” lui Mihai Eminescu. Acolo, nu in alta parte! Imi mai amintesc stadioanele si salile pline de oameni… mii de oameni…Era frumos!

Ana Magdin: Ce a insemnat pentru viata ta, Adrian Paunescu?

Oana Hanganu: Adrian Paunescu, a fost omul care mi-a schimbat viata si mi-a marcat destinul. Mi-a deschis calea catre arta spectacolului, mi-a dat sansa de a ma exprima si m-a facut sa am incredere in mine , in talentul meu, in vocea mea (pentru care nu am niciun merit…). Aveam 16 ani cand am devenit membra a Cenaclului si, in seara debutului meu, Adrian Paunescu, a spus “aceasta este cea mai buna voce rock pe care am auzit-o in ultimii ani…” Nu pot sa descriu in cuvinte ce am simtit cand am auzit asta!!! Eu am debutat cantand rock-uri din repertoriul lui Elvis, in spectacolul de la Piatra Neamt, 30 ianuarie 1985. Din momentul acela, nu am mai avut niciodata indoieli in ceea ce priveste vocea mea. Din momentul acela, nu am mai avut niciodata emotii pe scena iar asta m-a ajutat mereu, inclusiv la Festivalul de la Mamaia… Faptul ca un om ca Adrian Paunescu te apreciaza, iti da o stare de confort emotional, spiritual si chiar puterea de a nu tine cont de cei de care nu merita sa tii cont. Aprecierea lui Adrian Paunescu, te onora si te responsabiliza, in acelasi timp.

Si acum mai cred in vocea mea dar…azi nu e de ajuns sa ai voce… Acum, accentul se pune pe efecte de scena, pe miscare, pe vestimentatie. Astazi vocea nu ajunge sau poate ca nici nu prea conteaza. Tehnica, inginerii de sunet, pot transforma o voce mediocra intr-una care “suna” foarte bine. Asta e lumea in care traim.

Ana Magdin: Cat de important este pentru oameni sa-si cunoasca astrograma?

Oana Hanganu: Omul care isi cunoaste astrograma se cunoaste mai bine pe sine insusi. Nu astrograma in sine este importanta. Exista pe internet, o multime de programe care iti ofera astrograme gratuite, in cateva minute. Importanta este interpretarea astrogramei, iar aici totul depinde de astrolog. Astrologul trebuie sa fie foarte corect si sa tina cont numai de calcule. Nu stiu cum procedeaza alte persoane, dar eu am considerat intotdeauna ca astrologia inseamna in primul rand calcule. Nu conteaza nici opiniile personale, simpatiile sau antipatiile si nu conteaza nici macar asteptarile celui sau celor din fata ta. Am observat ca multa lume vrea confirmari, nu raspunsuri! Sigur ca e mai comod sa tii cont de asteptarile celor care ti se adreseaza, dar cred ca nu e tocmai corect. Eu am tinut cont numai de calcule. Sigur, poti sa si gresesti acele calcule dar important este sa nu fie vorba de o greseala intentionata insotita de o interpretare anume, destinata sa placa sau sa multumeasca pe cineva anume.

In ultima vreme, ma feresc sa mai fac previziuni, tocmai pentru ca am observat exact ce spuneam: oamenii vor confirmari, nu raspunsuri si, daca rezultatul calculelor tale nu coincide cu asteptarile lor, se cam supara… Si atunci , munca ta… ce rost mai are?! Eu nu am gresit calculele… De exemplu, in ziua in care dl Traian Basescu a fost suspendat de Parlament, am spus ca acel succes al parlamentarilor este unul provizoriu si ca presedintele se va intoarce la Cotroceni. Sau, in toamna lui 2013, am spus ca alianta USL se va rupe in februarie-martie 2014. Sau, la sfarsitul lui decembrie 2013, am spus ca Victor Ponta nu va castiga alegerile prezidentiale. Tot in decembrie 2013, la intrebarea “Cine este cel mai periculos adversar al lui Ponta?” am raspuns “Liviu Dragnea!”. Iar in iunie 2014, am spus ca dl Klaus Iohannis va castiga alegerile, intr-un moment in care PNL-ul inca nu isi desemnase candidatul pentru Cotroceni… Toate acestea nu sunt “previziuni” si nici “viziuni”… Eu nu sunt clarvazator si nici ghicitor. Pur si simplu am facut niste calcule, respectand niste reguli care au o vechime de cateva mii de ani. Spun asta pentru ca eu combin intotdeauna astrologia europeana cu datele care vin din astrologia chineza si din analizele numerologice.

Sigur, era si posibilitatea ca eu sa gresesc acele calcule. Dar, exact ca in matematica, exista si formule care te ajuta sa verifici de mai multe ori rezultatul. Iar toate acestea presupun multa munca, dar munca asta nu este apreciata la adevarata ei valoare. Si atunci… ce rost are? Daca raspunsurile tale sunt confirmate de realitatea ulterioara (deci daca ai avut dreptate si ai calculat corect) dar vezi ca, in continuare, li se da credit celor care au spus altceva… ce rost are?! Mai bine renunti. Eu am renuntat. Ma feresc sa mai fac previziuni. Probabil ca e chiar mai bine asa. M-am gandit sa scriu un Horoscop 2016 dar am rezistat “tentatiei”. Dar pot spune ca, daca ar fi sa ne luam dupa prezenta lui Jupiter in zodia Fecioarei, ar trebui ca toti oamenii care isi fac datoria si muncesc mult sa fie rasplatiti in mod corect si sa se bucure de success. Dar si caile astrelor sunt incurcate si, asa cum vedeti, traim vremuri in care nimeni nu mai este sigur pe nimic, nimeni nu mai intelege care sunt criteriile de apreciere, evaluare si promovare si in care de multe ori chiar si simplul fapt ca vrei sa fii rasplatit pentru munca depusa iti poate aduce sicane sau chiar pierderea locului de munca sau a colaborarii. Cunosc oameni care au fost inlaturati din echipe in care aveau un rol important (sigur, nu si de neinlocuit, pentru ca nu exista asa ceva) dar care au fost inlaturati, fara urma de regret sau de bun simt sau de omenie sau de ce vreti, pentru simplul fapt ca au cerut sa fie recompensati in baza unei intelegeri anterioare sau pentru ca au cerut, motivate, sa fie promovati. Daca vin si spun ca Saturn, aflat in zodia Sagetatorului, sanctioneaza drastic pe cei incorecti, este adevarat. Dar asta nu ii ajuta pe cei carora li s-a dat viata peste cap printr-o decizie luata de cineva care a avut aceasta putere. Pana la urma, vietile noastre depind nu doar de noi, ci si de cei care au, la un moment dat, puterea de a lua hotarari care ne privesc si ne influenteaza. Trist este ca de multe ori am intalnit oameni valorosi inlaturati prin decizii luate de oameni mediocri! Dar … asta e lumea. Si nu cred ca se va schimba prea curand.

Ana Magdin: Vorbind despre romani si despre Romania, crezi ca va fi vreodata bine in aceasta tara?

Oana Hanganu: Sper! Probabil ca atunci cand fiecare va primi “ceea ce merita cu adevarat” – si la propriu, si la figurat – atunci va fi bine…
Dar, vorba lui Eminescu: “Vai de el, roman, saracul/Indarat tot da ca racul…”

Ana Magdin: Un gand pentru romanii de pretutindeni!

Oana Hanganu: Fie ca 2016 sa le aduca sanatate, multi bani si iubire! Si, parafrazand o replica dintr-un serial la moda acum multi ani… Sarbatori fericite, Romania, oriunde te-ai afla!

Interviu realizat de: Ana Moroșanu-Magdin

oana 2

Author Description

romaniapress

There are 1 comments. Add yours

  1. 12th March 2018 | Asineta Cristache says: Reply
    De 2 ani o caut pe Oana Hanganu si melodia compusa de ea pe versurile marelui pot Adrian Paunescu,Bine-ai venit amagire,o melodie absolut superba pe care mi-ar placea tare mult sa o mai ascult .Oana draga mea,revino la Cenaclul Flacara pe care il duce mai departe fiul poetului ,Andrei Paunescu !''El a iubit valorile''iar tu draga Oana esti una dintre aceste valori !

Join the Conversation