Băsescu se întoarce degeaba la Cotroceni

Cred că tot mai multă lume admite (unii, cu strângere de inimă) că preşedintele suspendat Traian Băsescu se va întoarce la Cotroceni. După şedinţa de marţea viitoare a Curţii Constituţionale sau după o şedinţă ulterioară, când se va ajunge la cvorumul de 6 la 3. E clar că cei 7,5 milioane de oameni care au votat DA la referendum, la care trebuie să-i adăugăm şi pe cei aproape un milion care au votat împotriva demiterii preşedintelui Traian Băsescu, sunt mai puţini decât cei peste 9 milioane care au preferat să stea acasă şi să dea un vot de blam întregii clase politice. Referendumul nu poate fi omologat pentru că la urne nu s-a prezentat majoritatea populaţiei cu drept de vot.
Că e bine sau că e rău să ai referendum cu condiţie de cvorum e o discuţie care merită făcută. Dar regulile nu pot fi schimbate pentru un meci care s-a încheiat. Dacă facem o analogie cu fotbalul, e ca şi cum un meci se dispută, aşa cum ştie toată lumea, timp de 90 de minute, dar, în ultimul minut de joc, gazdele (organizatorii) decid prelungirea jocului cu 15 minute. Pentru că meciul e frumos, pentru că spectatorii trebuie să fie mulţumiţi, dacă tot au dat un ban, pentru că lumea vrea distracţie. În minutul 90 era 0-0, dar, pentru că numai gazdele au rămas pe teren, scorul final este de 15-0. Sigur că susţinătorii echipei-gazdă sunt încântaţi. Favoriţii lor au câştigat la o diferenţă astronomică şi au avut ocazia să vadă o serie de goluri superbe.
Cam aşa stau lucrurile şi cu referendumul. Cum să se termine o cursă de sprint pe 100 de metri după 105 metri? La ora votului din 29 iulie, erau X români, potrivit codurilor numerice personale. Cu buletine expirate sau nu, cu paşapoarte sau nu, domiciliaţi în ţară sau în străinătate, cu serviciu sau nu, credincioşi, atei, asiguraţi sau nu la sănătate, supraponderali sau nu, duşmani înverşunaţi ai lui Băsescu sau fani totali ai acestuia.
Toată plimbarea asta a listelor, toate eforturile cadrelor USL de a le modifica în afara cadrului legal, toate şmecheriile de a declara morţi zeci de mii de români în doar câteva sunt operaţiuni jalnice, care nu mai pot păcăli sau convinge pe nimeni.
La toate acestea, trebuie adăugată şi supravegherea internaţională strictă şi mesajele de atenţionare venite dinspre Washington, dar şi dinspre Uniunea Europeană. Ponta şi Antonescu nu pot face abstracţie de ele, chiar dacă, pentru uz intern, se ţin tari.
Nebunia este că, după ce Curtea Constituţională va lua singura decizie logică şi conformă cu spiritul şi litera legii fundamentale, este nevoie de un ultim pas. Parlamentul trebuie să se reunească şi să ia la cunoştinţă decizia Curţii Constituţionale, dar şi să hotărască paşii de urmat. Aici e marea problemă. Ponta şi Antonescu nu pot fi siguri pe oamenii lor din Legislativ. Care sunt supăraţi, pe bună dreptate, pentru că s-au făcut de cacao în faţa alegătorilor lor cu o campanie greşit condusă şi într-un interval calendaristic ales complet aiurea. Şi alţii sunt supăraţi, din aceia care au băgat bani în campania asta pentru demolarea lui Băsescu. Bani pe care i-au pierdut şi pe care i-ar fi putut investi cu mai mare folos în campania parlamentară din toamnă.
Cu Băsescu la Cotroceni apare problema coabitării, evocată atât de preşedintele suspendat, cât şi de premierul Ponta. În interviuri acordate presei occidentale, dl Ponta susţine că poate coabita cu dl Băsescu, cu condiţia ca acesta să-şi respecte rolul constituţional. Dar, aşa cum am mai avut ocazia să spun, preşedintele României nu poate încălca deloc Constituţia (necum grav). În primul rând, pentru că legea fundamentală, aşa cum este ea scrisă, nu-i dă nicio şansă preşedintelui României să o încalce. Şefului statului îi este dedicat Capitolul II din Constituţie , articolele 80 – 101. Vă ofer şi un link cât se poate de serios, şi anume textul Constituţiei postat pe pagina de internet a Camerei Deputaţilor (http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?id=339). Citiţi şi dumneavoastră articolele cu pricina şi convingeţi-vă singuri că preşedintele ţării nu are ce să încalce.
Aşa că, dacă vorbim de textul constituţional, dl Ponta nu are de ce să se teamă. În realitate, este vorba de altceva. Cu un preşedinte de altă culoare politică decât cei aflaţi la guvernare, vom avea adesea ocazia să auzim formulări critice ale dlui Traian Băsescu la adresa multor iniţiative ale cabinetului Ponta. Asta le stă în gât useliştilor, mai ales din perspectiva alegerilor parlamentare apropiate, unde sondajele arată că meciul cu Băsescu le cam dăunează. Dar nu poţi visa la un preşedinte mutulică, sau la unul care doar să dea din cap decât dacă eşti tovarăş cu el în tot felul de combinaţii, cum e cazul cuplului Antonescu-Ponta.

Mihai Iorga

Author Description

romaniapress

No comments yet.

Join the Conversation