PICĂTURA DE OTRAVĂ: Cu un prieten, despre popi şi Ceauşescu

M-am întâlnit ieri cu un vechi prieten. Un om la care ţin mult, aflat acum pe la 60 şi ceva de ani, cu o minte brici şi cu câteva idei fixe. E vorba de acel gen de idei de care oamenii se agaţă cu înverşunare. De ce? Pentru că viaţa lor s-a învârtit în jurul acelor idei, devenite crezuri de viaţă. Dar şi pentru că renunţarea la ele, sau admiterea faptului că s-ar fi înşelat, ar însemna o lovitură prea greu de dus.

Prietenul meu crede că Nicolae Ceauşescu a fost un mare patriot şi un om care şi-a iubit ţara mai presus de orice. Şi mai crede şi că popii (cum le zice el) sunt nişte şmecheri, care învârt bani cu lopata în folos propriu.
În mare, lucrurile, aşa cum sunt văzute de el, stau cum vă povestesc eu acum. De peste 20 de ani, România se duce de râpă, distrusă intenţionat de o gaşcă venită la putere în decembrie 1989. Ceauşescu a construit, ei au dărâmat. În 1989, România avea tot ce-i trebuie pentru a merge mai departe cu fruntea sus, acum nu mai are nimic. Americanii au vrut să-l salveze pe Ceauşescu, dar ruşii nu i-au lăsat. Ceauşescu avea o putere de muncă fantastică şi mânca foarte puţin şi pe stil tradiţional. Ceauşescu a plătit datoria către FMI şi a vrut să facă o bancă în colaborare cu arabii. Nixon a venit în România pentru a-l convinge pe Ceauşescu să pună o vorbă bună la chinezi, iar aceştia să-i determine pe luptătorii comunişti din Vietnam să tureze mai încet motoarele pentru ca militarii americani să aibă vreme să se retragă. Iar Ceauşescu chiar a făcut ce a fost rugat. Ceauşescu nu putea să plece de la putere pentru că era un om de onoare (căpitanul părăseşte ultimul corabia). Românii nu sunt un popor care se înclină încotro bate vântul (părerea mea), ci un neam serios, care ştie ce vrea (părerea lui). Nu românii l-au trădat pe Ceauşescu, ci o mână de indivizi, în colaborare cu forţe străine.
Prietenul meu susţine că este creştin-ortodox, botezat şi cununat, cu copiii săi la rândul lor botezaţi. Dar nu merge la biserică pentru că, în credinţa lui în Dumnezeu, nu are nevoie de intermediari. Bine le-a făcut Alexandru Ioan Cuza când a naţionalizat averile mănăstireşti şi a separat învăţământul de stat de cel religios! Popii sunt lacomi, cheflii şi au colaborat toţi cu Securitatea. De ce avem noi nevoie de o ditamai Catedrala, când sunt atâţia români care nu au ce pune pe masă? Mănăstirile sunt ca nişte unităţi militare, iar despre chefurile care se trag pe acolo şi prin biserici nu are rost să mai vorbim, zice prietenul meu.
Ştiu că vă aşteptaţi acum să citiţi ce cred eu despre astfel de afirmaţii, dar astăzi o să fac o excepţie. Mă voi abţine. Să lăsăm şi poporul să vorbească. Mă întreb, uneori, doar atât: cât de mulţi sunt cei cei care au convingeri asemănătoare cu acelea ale prietenului meu?

Omu’ din Sistem

Author Description

romaniapress

No comments yet.

Join the Conversation