Un gând pentru Irina Petrescu

Prinşi cu scandalul eliberării lui Adrian Năstase şi cu puseele groteşti de huliganism ce garnisesc meciul de fotbal cu Ungaria, aproape că am uitat de trecerea la cele veşnice a Irinei Petrescu. Mi-e foarte greu să scriu despre acest „subiect”, în primul rând pentru că e dificil, aproape imposibil, să scrii despre îngeri. Îngerii trebuiesc iubiţi, nu „evocaţi”.

În urmă cu ani, am avut onoarea şi bucuria s-o cunosc pe doamna Irina Petrescu. Din păcate, circumstanţele erau, ca şi acum, tragice. Dânsa avusese amabilitatea să-mi ofere un interviu legat de personalitatea lui Florian Pittiş, care se grăbise, parcă, să plece dintre noi. Nu voi insista pe marginea acestei teme, dar primul lucru care m-a impresionat la Irina Petrescu a fost discreţia.

În ultima perioadă, marea doamnă a scenei a suferit enorm din pricina bolii. Şi-a purtat, însă, suferinţa cu aceeaşi discreţie despre care vorbeam mai sus. Există oameni care ştiu să înobileze tristeţea. Poate cel mai greu rol trăit de Irina Petrescu este infinita linişte de după trecerea sa la cei nemuritori. O linişte blândă dar solemnă, de catedrală…

Andrei Dicu

Author Description

romaniapress

No comments yet.

Join the Conversation