Suntem într-un an economic dificil: consumul scade, inflația rămâne ridicată, iar „creșterea” din anii tanteriori a fost o iluzie alimentată de datorii și politici populiste. Economiștii avertizează că populația va resimți o corecție dură, iar ipsa reformelor reale și efectele războaielor pot împinge economia spre stagnare sau recesiune. Economiștii îi îndeamnă pe români la prudență în cheltuieli.

Cristian Păun, profesor de economie ASE, spune că românii ar trebui să-și cheltuie cu mare prudență veniturile în acest an al supraviețuirii, deci să-și amâne toate cheltuielile mar: „Românii ar trebui să amâne toate proiectele pe termen lung. Este un an de supraviețuire. Este normal ca o țară care are cel mai mare deficit bugetar să aibă și cea mai mare inflație din UE, datorită creșterii economice a României, mai mare decât alte state pentru că ne împrumutam, iar creșterea era bazată pe consum, nu pe producție și investiții.

„Lupta cu inflația nu se dă pe plafonare de prețuri, ci pe stimularea producției și reduceri de taxe”, a explicat profesorul de economie, iar scăderea consumului vine pe fondul unor probleme venite din trecut și că abia acum ajungem la o revenire a potențialului normal de cumpărare. Printre factorii care au contribuit la scăderea puterii de cumpărare este și iluzia bunăstării creată în trecut prin faptul că s-au pompat bani în creșteri nesustenabile de pensii și salarii, care au dus implicit la creșterea deficitului bugetar.

Creșterea inflației pe o perioadă îndelungată, dar și scăderea a comenzilor din mediul privat au dus la scăderea consumului din primele luni, dar lucrurile se pot îmbunătăți doar prin reforme reale. „România ar trebui să scadă numărul de companii de stat, să fie mai puțini parlamentari, poate doar o singură cameră. Nu ai cum să crești economia cu o inflație așa de mare, pentru că inflația mare duce la o încetinire a creșterii economice. Radu Nechita, profesor de economie UBB, a explicat că economia mondială va încetini, pentru că războaiele curente și nota de plată a politicilor trecute înseamnă o distrugere de vieți, iar activitățile productive sunt blocate de costuri mai mari, de incertitudine.

„Clasa noastră politică va da, însă, vina pe războaie și pe alți factori externi, ascunzând vina sa pentru situația în care suntem acum. Și alte țări se confruntă cu dificultăți, poate chiar mai mari din cauza războiului și totuși nu au deficitul nostru abisal și perpetuat prin creșteri de cheltuieli publice. De fapt, pe lângă acest război care nu ne ajută deloc, noi plătim, de fapt, erorile și iluziile din toți acești ani de zile în care imobilismul a fost vopsit în stabilitate, în care creșterile de venituri nejustificate de productivitate au fost paravanul creșterii privilegiilor clasei politice și a celor care o protejează”, a declarat Nechita.

Potrivit acestuia, ceea ce numim creștere economică se referă la variația produsului intern brut, adică la sporul de bogăție produs într-o țară în decurs de un an. „Este o aproximare a prosperității relativ ușor de înțeles, dar care are limite de care trebuie să ținem cont, deoarece aproximarea aceasta poate da uneori rateuri și interpretări greșite. În general este mai bine să crească PIB decât să scadă, dar nu orice creștere a PIB este sănătoasă.”

„Exemplele de creșteri nesănătoase ale PIB sunt găsite atunci când guvernele se îndatorează pentru pomeni electorale, când se finanțează politici prăpăstioase (industrializarea forțată din perioada comunistă, care a rezultat într-o industrie incapabilă să ramburseze prin vânzări pe piețe concurențiale împrumuturile făcute, sau, mai recent, lockdownurile totale din perioada pandemiei).”

În cazul de acum, „cu războaie aproape mondiale, am putea avea și surprize contabile, în care PIB-ul unor țări să crească prin îndatorare și creșterea producției de armament. Rachetele și bombele care explodează umflă PIB, dar nu sporesc bogăția totală, dimpotrivă”. Altfel spus, nu orice recesiune, nu orice reducere a PIB este nesănătoasă: contează cauzele și contează ce anume urmează mai departe. Tocmai acesta este motivul meu de îngrijorare și, se pare, și al celor care privesc din exterior economia românească.”