Aflată pe o poziţie macroeconomică periferică în Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE), România se scuză cu trei „mituri urbane” care au dus ţara în această situaţie: mitul creşterii economice peste potenţial, mitul creşterii bazate pe consum şi nu pe export, precum și mitul că deficitul bugetar nu contează.

Valentin Lazea, economistul-şef al Băncii Naţionale a României (BNR) a subliniat că, în urmă cu trei luni a făcut o analiză a celor 38 de state membre pornind de la doi indicatori: nivelul de dezvoltare economică şi gradul de democratizare. Potrivit acestuia, din punct de vedere al nivelului de dezvoltare economică, țara noastră se situează la un nivel ridicat, similar cu 34 din cele 38 de state membre OCDE. Din 38 de ţări, doar 21 au democraţii depline, iar 15, democraţii imperfecte, aici intrând şi România, în timp ce două state au regim hibrid.

Valentin Lazea a analizat cum ar performa România dacă ar fi membru al organizaţiei din punct de vedere al unor indicatori macroeconomici: „La inflaţie, dacă am intra luna aceasta, noi am fi pe locul 4 din coadă. O mai mare inflaţie decât noi au la nivelul lunii trecute Turcia, 68%, Columbia, 7,4%, şi, surprinzător, Islanda, 6,8%. Deci, am fi a patra din coadă. Nici nu e chiar foarte rău, dacă mă întrebaţi pe mine. La deficitul bugetar, prognoza revistei The Economist spune că un singur stat va avea anul acesta un deficit de peste 6%, şi acesta e SUA, 6,1%.

România ar fi mână în mână cu Statele Unite pe ultimul loc în cadrul OCDE cu deficitul bugetar în acest an. Mai rău decât Turcia, care ar avea un deficit de 4,6% din PIB, mai rău decât Columbia, deficit 5,1%, mai rău decât Mexic, deficit 4,7%.” România ar fi pe ultimul loc, la deficitul de cont curent, cu 6,5%. În ceea ce privește creșterea creşterea economică stăm bine, fiind în grupul fruntaş cu 2,5%, întrecuţi de Turcia, cu 4%.

„Căror fapte se datorează aceste poziţii periferice în ceea ce priveşte macroeconomia? Eu cred că ele se datorează unor mituri urbane care au adus România în acest stadiu. Miturile urbane le împărtăşeşte şi mediul politic, şi presa, şi clasa antreprenorială, şi angajaţii, toată lumea. Iar cine vorbeşte contra lor e catalogat duşmanul naţiunii în secunda doi. Mitul numărul 1: creşterea economică trebuie să fie cât mai mare, dacă se poate peste potenţialul de creştere, chiar dacă acest fapt echivalează cu creşterea inflaţiei.

Sunt mulţi patroni care spun: dacă nu creşte business-ul nostru cu peste 6% nici nu ne interesează să ne sculăm din pat dimineaţa. Cei care afirmă astfel de lucruri sunt enorm de mulţi și nu sunt contracaraţi de analiştii financiar bancari, nu ţin cont de două lucruri. Primul lucru este imposibilitatea matematică. O dublare a PIB-ului în decurs de 10 ani ar presupune o creştere medie anuală cu 7%. Cu 7% poate să crească România?

Al doilea lucru de care nu se ţine cont când se vorbeşte de creşteri oricât de mari este că, cu cât o ţară creşte ca şi PIB per capital, cu atât ea se apropie de ceea ce se cheamă frontiera posibilităţilor de producţie”, a declarat economistul. Al doilea mit urban este acela că deficitul bugetar nu contează, pentru că avem bani europeni la dispoziţie. Însă, banii europeni sunt înregistraţi atât pe partea de cheltuieli, cât şi la venituri. Iar al treilea mit, modelul de creştere economică bazat pe consum, nu pe export.