Învață pe de rost, nu pentru viață. Profesorii, umiliți financiar, își pierd misiunea. Copiii, învățați să trișeze pentru un punct.

Sistemul e un monstru burocratic. O goană absurdă după „proiecte”. Formă fără fond. Libertatea de a nu învăța nimic.

Viitorul unei națiuni se construiește în clasă. Noi îl demolăm. Fără educație, suntem doar o colonie economică. O țară de servitori pentru Europa. Vă place perspectiva? Tăcem și acceptăm.

Programele școlare sunt depășite. Inundate de ideologii, dar goale de competențe practice. Un elev de a 12-a nu știe să scrie o scrisoare formală. Dar poate recita poezii pe dinafară. Este o glumă proastă.

Școala nu mai formează cetățeni critici. Formează supuși. Îi învață să asculte, nu să întrebe. Să accepte, nu să conteste. Aceasta este cea mai mare trădare.

Cadrele didactice sunt la pământ. Sunt forțați să facă Uber sau meditații pentru a supraviețui. Cum poate un profesor să fie un model când este tratat ca un cerșetor? Demnitatea profesională a fost ucisă.

Iar noi, părinții, suntem complici. Ne revoltăm pentru un singur elev, al nostru. Nu pentru sistem. Cerem note, nu cunoștințe. Alimentăm mașinaria pe care o blamam.

Rezultatul este vizibil. Tineri care nu pot citi o hartă. Care cred orice fake news. Care nu au habar de istorie sau de biologie. Un dezastru național care se va plăti decenii întregi.

Educația a fost privatizată de fapt. Cei cu bani își cumpără șansa la viață. Cei săraci primesc iluzia unei șanse. Acest abis social va distruge orice șansă de coeziune. Am ales să ne sacrificăm viitorul. Pentru ce?