Într-o Românie sufocată de inflație, cu prețuri scăpate de sub control și cu facturi la energie care urmează să explodeze din nou, PSD vine cu un așa-zis „pachet de solidaritate”. Sună bine, dă bine în comunicate, dar în realitate este exact ceea ce românii au mai văzut de nenumărate ori: o frecție la un picior de lemn.

Câteva sute de lei aruncate ocazional pensionarilor și familiilor vulnerabile nu pot masca realitatea economică. Inflația a mâncat deja o parte serioasă din venituri, iar liberalizarea completă a prețului la energia electrică, urmată din primăvară de cea a gazelor, va adânci și mai mult prăpastia dintre venituri și cheltuieli. Facturile nu cresc cu 600 de lei o dată pe an. Cresc lună de lună.

În paralel, statul – cu PSD la butoane – majorează taxe, accize și impozite. Carburanții sunt mai scumpi, produsele de bază sunt mai scumpe, iar impozitele pe case și mașini au fost crescute substanțial. Practic, guvernul ia cu o mână de zece ori mai mult decât dă cu cealaltă. Iar asta nu este solidaritate, este cinism fiscal.

„Pachetul” nu rezolvă nimic structural. Nu plafonează prețuri pe termen lung, nu reduce taxarea muncii, nu oprește jaful din energie și nu oferă predictibilitate. Este doar o schemă de pansament electoral, gândită să mai calmeze nervii unei populații tot mai împovărate, fără a deranja cu adevărat bugetul sau interesele marilor jucători.

Mai grav este că PSD se prezintă drept apărătorul celor vulnerabili, deși chiar politicile promovate de acest partid au contribuit decisiv la situația actuală: liberalizări prost gestionate, cheltuieli publice scăpate de sub control și o fiscalitate care lovește exact în clasa de mijloc și în cei cu venituri mici.

Solidaritate nu înseamnă pomeni ocazionale. Solidaritate înseamnă politici coerente care să protejeze puterea de cumpărare, să țină prețurile sub control și să nu transforme statul într-un partener de jaf al propriilor cetățeni. În forma actuală, „pachetul de solidaritate” al PSD nu este decât un exercițiu de PR într-o economie care arde.

Pe scurt: mult zgomot, câteva bancnote și zero soluții reale. ( SURSA: RASCRUCEA )