Totul a pornit în comunism, când lipsa acută de resurse a transformat micile "atenții" într-un mecanism esențial de supraviețuire. Funcționarii publici, cu salarii umilitoare, vedeau în șpagă singura metodă de a-și completa veniturile. Sistemul te obliga să "ungi" anumite rotițe administrative pentru a obține cele mai banale lucruri: un loc la spital, o aprobare, un post.

Tranziția post-1990 n-a schimbat fundamental mentalitatea, ci doar a rafinat tehnicile. Acum șpaga a evoluat: nu mai e un plic direct cu bani, ci contracte obscure, consultanță fictivă sau cadouri strategic alese. Instituțiile publice rămân niște labirinturi birocratice unde "atenția" ta face minuni.

Consecințele sunt dezastruoase. Corupția subminează încrederea în sistemul public, descurajează performanța reală și talentul. Cei mai deștepți tineri aleg să plece, iar sistemul rămâne captiv unor practici medievale care blochează orice progres organizațional și social.

Psihologic, șpaga a devenit un mecanism de adaptare. Românii au interiorizat-o ca pe o formă de rezistență și supraviețuire într-un sistem perceput drept fundamental nedrept. "Toată lumea face la fel", gândesc mulți, transformând corupția într-o normă aproape acceptată social.

Singura speranță reală vine de la noile generații care încep să urască acest sistem. Ei militează pentru transparență, integritate și schimbare reală. Procesul este lent, dar constant. Fiecare tânăr care refuză să dea șpagă, fiecare instituție care promovează responsabilitatea și etica reprezintă câte o cărămidă la construcția unei alternative sistemice. ( SURSA: RASCRUCEA.RO )