Decizia Curții Constituționale a României (CCR) de a declara neconstituționale publicarea declarațiilor de avere și includerea bunurilor soților și copiilor este un afront adus transparenței și un regres periculos în lupta împotriva corupției.

Pronunțată pe 29 mai 2025, această hotărâre nu doar slăbește pilonii integrității publice, ci riscă să erodeze încrederea cetățenilor într-un sistem și așa fragil. Sub pretextul protejării vieții private, CCR a oferit un cadou nesperat celor care, ani la rând, au jonglat cu averi ascunse pe numele rudelor, subminând unul dintre cele mai eficiente instrumente de prevenire a corupției.

Să fim clari: declarațiile de avere publice au fost un bastion al democrației românești post-2003, un mecanism care a permis societății civile, presei și instituțiilor să monitorizeze averile demnitarilor. Obligația de a include bunurile soților și copiilor nu era un capriciu, ci o necesitate, dată fiind practica bine-cunoscută a transferării averilor ilicite pe numele membrilor familiei. Prin eliminarea acestei cerințe și prin interzicerea publicării declarațiilor, CCR nu doar limitează accesul la informații de interes public, ci oferă un scut legal celor care doresc să ascundă averi nejustificate. Argumentul Curții, bazat pe principiul răspunderii penale individuale, ignoră realitatea: corupția se bazează adesea pe rețele de încredere familială, iar transparența este singura armă eficientă împotriva acestui flagel.

Invocarea dreptului la viață privată sună nobil, dar este o falsă dilemă. Demnitarii, prin natura funcțiilor lor, acceptă o reducere a sferei private în schimbul responsabilității publice. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a confirmat în repetate rânduri că publicarea declarațiilor de avere este justificată pentru a asigura încrederea în instituții. România, o țară care aspiră la standardele OCDE, nu își poate permite să facă pași înapoi, mai ales când angajamentele internaționale cer transparență maximă. Decizia CCR nu doar că încalcă aceste angajamente, dar trimite un semnal periculos: corupția poate fi protejată sub umbrela drepturilor fundamentale.

Reacțiile societății civile și ale unor lideri politici reflectă gravitatea momentului. Agenția Națională de Integritate, acum cu mâinile legate, avertizează asupra impactului devastator asupra luptei anticorupție. ONG-urile subliniază că transparența este un principiu nenegociabil al statului de drept. Însă vocile care aplaudă decizia, fie din interes, fie din naivitate, nu pot ignora efectele pe termen lung: un sistem opac, în care cetățenii nu mai au acces la informații esențiale despre cei care îi conduc.

Parlamentul are acum o misiune crucială: să repare această breșă legislativă fără a compromite integritatea. Dar, având în vedere istoricul legislativului român, optimismul este rezervat. Dacă nu se acționează rapid, România riscă să devină un paradis al averilor ascunse, iar încrederea în democrație, deja fragilă, va fi și mai greu de reconstruit. CCR a ales calea facilă, sacrificând transparența pentru o interpretare îngustă a vieții private. Este un preț pe care societatea românească nu și-l poate permite. ( SURSA: RASCRUCEA )